Alt-Fel.ro» Articole» Editoriale» Comoara din Cisnadie

Tags: cisnadie, romania, transilvania, sibiu, comori, biserica

---

Uitasem cum e sa treci "granita" spre Transilvania... Cu tot respectul pentru noi, locuitorii din sud, in nord, de fapt, nord-vest, lucrurile stau cu totul altfel. Cine a vizitat de curand Sibiul, Clujul sau Timisoara poate sa faca usor diferenta intre dezaxatii de la semafoarele Capitalei si oamenii muncitori si pasnici din Marginimea Sibiului sau Cisnadioara. Iar diferenta e mare si la capitolul realizari. Chiar daca la Bucuresti se da ora exacta si cam toate firmele mari tin mortis sa-si faca birouri la Victoriei sau Unirii, in Transilvania sunt fabricile adevarate, unde se lucreaza pe bune si unde, pe poarta, ies piese de Mercedes sau iaurturi ce se vand in Austria.

Geneza firmei in doar 5 zile!

  Comanda acum CD-ul  "Infiintare firma - Dosar complet" ! Iti pune la dispozitie toata informatia de care ai nevoie pentru a-ti infiinta rapid si economic firma pe care ti-o doresti.

  Pentru detalii click aici: www.infiintare-firma.e-juridic.ro

 

Mergand spre Sibiu, recent, am stat la cel putin 20 de semafoare. Drumul european spre Cluj este o mizerie. Pierzi ore intregi pentru ca autostrada a ramas doar pe hartiile unora, ca simplu argument pentru castigarea alegerilor. Cat a tinut si asta cu promisiunile... Insa pe toate cele 20 de bucati "inchise", utilajele si oamenii lucrau din greu. Peste tot, chiar si la 8 seara. Si daca faceti comparatie cu soseaua de centura de la Ploiesti, pe unde am trecut de 3 ori in ultima luna, iarasi pierdem noi, oamenii din... "Regat", cum ni se spune. Pe faimoasa sosea de centura am vazut o singura masina care imprastia piatra si o mana de muncitori. De aceea nici nu ma mir ca se circula groaznic de aproape doua luni.

In fine, despre altceva vreau sa scriu. Despre un fapt simplu, care arata care este, de fapt, sensul vietii.

Cisnadie. Biserica evanghelica fortificata. Construita in stil romanic la sfarsitul sec. XIII. Pe la 1500, dupa ce tatarii si turcii dadusera iama in nenumarate randuri in localitate, satenii au fortificat biserica. Logic, pentru niste oameni care, in intrecerea "muncitoreasca" cu Sibiul, castigau la puncte la capitolul seceri, coase si postav. Inca un amanunt interesant: Regele Vladislav al II-lea le acorda cisnadienilor dreptul de targ in 1494, iar domnii Tarii Romanesti le permiteau sasilor si romanilor din Cisnadie sa pasca oile in muntii ce le apartineau. La 1460, sunt atestati peste 100 de mestesugari la o populatie de 200 familii. Cand a venit nationalizarea, dupa razboi, in oras erau 102 fabrici si ateliere. No comment, ca la CNN.

Ne intoarcem la biserica. Nu poti trece prin Cisnadie fara sa o vizitezi. Din pacate, se pare ca trec putini o ameni prin Cisnadie, pentru ca numarul vizitatorilor e foarte mic. Daca o astfel de biserica ar fi existat in SUA, probabil ca ar fi avut aeroport la 1 km, 150 de hoteluri si, traiasca marketingul, un KFC si un McDonald's. La noi erau doar niste tineri minunati, veniti in practica, de la Liceul Bruckenthal. Care tineri vorbeau o germana impecabila. Iarasi normal. Paranteza: desi in localitate sunt vreo 15.000 de romani si doar mai putin de 1.000 de sasi, primarul este neamt, ales din partea Forumului Democrat al Germanilor din Romania.

Biserica este de o frumusete care te lasa fara grai. Si de o utilitate pe masura. Ghizii ne-au explicat cum, in vreme de razboi, oamenii isi inchegau camere de locuit sub ziduri. Si puneau la comun toate resursele (mancarea si apa). Asa ceva, cu toata parerea de rau, e cam de neconceput in Baragan, de exemplu. S-ar fi gasit un roman de-al nostru care sa fuga, intr-o noapte, cu toate... resursele.

Pe la sfarsitul secolului XVIII, biserica a ars. Rau de tot. Chiar si harnicii locuitori din Cisnadie renuntasera la ideea ca o pot reface. Costurile erau imense, iar situatia economica nu era una stralucita (nici la nivel national, de altfel). Ei bine, precum in povestile cu zane si printi, a aparut solutia. Un locuitor al orasului s-a dus, senin, intr-o camaruta ascunsa in zidurile bisericii, si a scos o comoara despre care circulau legende de sute de ani. A vandut-o, a facut rost de bani si oamenii au reconstruit biserica, din temelii. Atat de simplu incat, cand auzi, iti dau lacrimile. Urbea a aflat pe urma ca taina comorii fusese transmisa, din gura in gura, de 5-6 generatii. Nici macar preotii nu stiau de ea...

Intr-o societate in care parvenitii au furat tot ce se putea fura (in special de la stat - adica de la noi), in care suntem calcati pe trecerea de pietoni de "oameni de afaceri" deranjati ca impart cu noi aceeasi lume, a vinde o comoara pentru a recladi biserica pare un gest absurd. Acel om, care aflase taina comorii de la tatal sau, putea sa cumpere jumatate din judetul Sibiu. Iar stra-stra-nepotii sai ar fi avut, astazi, cei mai tari bolizi de pe Autostrada Soarelui si ar fi aruncat cu zecile de mii de dolari in Bamboo. Omul a preferat insa sa respecte legamantul comorii: aceasta trebuia scoasa numai atunci cand comunitatea avea nevoie de ea. De aceea, cand treci "granita" spre Transilvania, oamenii si locurile sunt altfel. Si Romania e altfel.

Va astept comentariile.

P.S. Normal, comoara a aprins imaginatia oamenilor. S-a spus ca mai exista o comoara, chiar mai mare decat prima. Inarmati cu detectoare de metal, intr-o noapte, cautatorii moderni, de la Bucuresti, au sapat o galerie de mai aveau putin si ajungeau in... China. N-au gasit nimic. De fapt, in acea zona, n-a mai ramas decat o comoara: oamenii!