Tags: cutremur, mass-media, stiri
Mare agitatie mare, sambata seara din cauza cutremurului de pamant. Asta si
pentru ca, de multi ani, tot felul de prevestitori "de garsoniera", paraleli cu
orice fel de stiinta ne ameninta ca va urma un mare seism ca, nu-i asa, a trecut
cam multisor din '77 si placile tectonice au fost suspect de cuminti. Trezita
din inertia ei de zi cu zi, din impresia ca nimic rau nu-i poate
tulbura viata presarata cu telenovele, pitici si giganti porno, sexypitipoance,
pseudovedete si galerii de personaje derizorii ridicate la nivel de simbol
national, "lumea" a inceput, brusc, sa constientizeze pericolul care, fara
indoiala, este pe cat de real, pe atat de... permanent.
Iar, la aceasta constientizare, bineinteles, ca televiziunile au fost la...
post(uri) nefacand economie la rezerva de gaz de turnat peste un foc pe care
oamenii de stiinta s-au chinuit sa-l stinga si - slava Domnului! - intensitatea
si durata cutremurului i-a ajutat foarte mult. Multi s-au revoltat din cauza
calmului directorului Marmureanu. Calm cat se poate de justificat. A murit
cineva? Nu. S-au inregistrat vreo paguba? Nu. S-a facut gaura-n cer sau in
pamant? Nu. Si atunci? Mai ales ca domnia sa nu are alta sarcina decat sa
observe si sa interpreteze niste date pe care le comunica... autoritatilor. Si
autoritatilor astora le revin responsabilitatile nu de prevenire a cutremurului
- masura imposibil de luat, cel putin deocamdata, oriunde in lume - ci de
limitare a efectelor unui dezastru!!! Dar, se pare ca aceste autoritati sunt si
ele prea ocupate doar cu prevestirea unui mare numar de victime. Probabil ca li
se trage de la recordurile deosebit de importante pentru linistea si siguranta
cetatii... de la carnatul cel mai lung, la tortul cel mai greu...
Asadar, exista pericolul miscarilor telurice dar, tocmai pentru ca
stim ca suntem intr-o zona de risc ar trebui sa o lasam mai
moale cu teama si sa fim constienti ca, in orice clipa, se poate intampla, ca,
in orice clipa, se poate declansa un cutremur de mai mica sau de mai mare
intensitate. Adica inteleg sa ne temem de ceva ce nu stim, de necunoscut. E ca
si cand ai locui in Delta Dunarii si te-ai mira ca ai... tantari. Asta, desigur,
nu te impiedica sa dai cu insecticid si sa pui plase la geam. Sau e ca si cand
un dresor de lei s-ar mira daca unuia dintre animalele temporar "domesticite" i
s-ar face pofta de ceva carne. Dar, tocmai pentru ca
stim ca
stam acolo unde se mai "ingana" niste placi tectonice si pentru ca
stim ce urmari are un cutremur ar trebui sa facem ceva (atat
cat ne sta in putere), altceva decat de a sta cu mainile-n san asteptand sa cada
drobul de sare.
Exemplul cel mai la indemana mi se pare cel al pilotului american care a
reusit "afluvizarea" avionului cu sutele sale de pasageri cu tot. Ce s-ar fi
intamplat daca pilotul ar fi intrat in panica? Ce s-ar fi intamplat daca, brusc,
ar fi constatat ca... are rau de inaltime? Tocmai experienta, calmul si,
neindoios, tocmai constiinta unui dezastru l-au facut sa vada limpede si sa
gaseasca solutii!
Cu siguranta, cu cat ne vom indeparta mai mult de seara de sambata, 25
aprilie 2009, si scoarta terestra nu ne va mai "deranja", vom uita, din pacate,
de amenintarea unui cutremur. Dar, dincolo de senzatia cat se poate de neplacuta
data de miscarea brusca a pamantului, ar trebui sa fim recunoscatori ca seismul
de sambata seara ne-a mai zgaltait un pic constiintele...
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii