Tags: andrei cristof, nonconventional, viata, sinaia, munte, natura, libertate
Tocmai am vazut un film genial - Vicky Cristina Barcelona. Recomand filmul,
merita si trebuie vazut neaparat. Un film frumos, linistit, in care se ating
coarde sensibile precum nesiguranta unei relatii, oameni care fug de trecut,
oameni care s-au impacat cu trecutul, oameni care traiesc in prezent, altii care
traiesc in amintiri, si toata lumea se imbina perfect in filmul asta extrem de
amuzant uneori insa facut senzational si... foarte real.
Pe langa subiectul in sine al filmului, mi-a placut enorm atmosfera, locurile
prezente in film, nu am fost pana acum in Spania insa toata lumea imi spune ca
spaniolii sunt plini de viata, de pasiune, de rosu - iar acest lucru se
regaseste pe deplin in film.
Oferta zilei pentru cititorii e-altfel Romania (-30%):
>>> Cum sa cuceriti noi clienti <<<
Autor: Pascal Pay
Imi plac locurile pline de verdeata de acolo, imi plac oamenii deschisi, sinceri, inocenti, artisti, imi place intregul feeling al filmului care-ti insufla ideea ca exista locuri in Spania care sunt atat de incarcate de emotie, de iubire, de traire, de frumusete incat TREBUIE vizitate si traite la maxim.
Imi mai place enorm viata de artist prezenta in film, la fel cum mi-a placut filmul despre Picasso (care a fost absolut genial jucat de Anthony Hopkins), si desi nu traiesc o astfel de viata plina de creatie si culoare, viata unui pictor, simt totusi inauntrul meu ca sunt acordat la tonurile unei astfel de existente pline de magnific; artistii sunt nebuni, dar sunt atat de frumosi si fascinanti in nebunia lor, iar aceasta idee e superb exemplificata in film.
Sa traiesti alaturi de artisti, sa incerci sa le intelegi viata, dragostea, trairile, sa ti le insusesti - ar trebui ca fiecare dintre noi sa putem sau sa ne dorim sa experimentam astfel de trairi. Sa avem dimineti diferite... langa un artist nu te poti plictisi nicidoata- tot timpul te surprinde prin spontaneitate, prin unicitate, prin ceva total neasteptat - asa ar trebui sa fim toti. Sa TRAIM! Sa ne bucuram de oxigenul pe care il respiram, si de inima care ne bate in piept. Sa traim altfel, sa traim cum ne place sa traim NECONVENTIONAL!
Da, acest film mi-a retrezit astfel de sentimente; nu ma uit des la filme, si consider ca, daca tot trebuie sa-mi petrec cateva ore din viata ca sa vad un film, atunci ar trebui sa aleg unul din care sa invat ceva, un film care sa ma ajute cu ceva, orice.
Ar trebui sa ne IMPUNEM sa devenim artisti, chiar si numai pentru o zi. Sau o saptamana. Ce inteleg prin a fi artist... sa creezi. Sa aduci ceva nou in fiecare zi. Sa gusti din parfumul a ceea ce creezi tu insuti. Sa te surprinzi chiar si pe tine! Sa mergi in parc, dar s-o faci altfel decat ai mers pana acum in parc - sa mergi cu un tricou pictat ciudat chiar de tine, sa te intinzi pe iarba si sa respiri foarte rapid, haotic, nebuneste.
Sa stai la munte undeva pe un deal in timpul noptii, si sa te uiti la feeria de stele de pe cer. Sa vezi si sa simti cum pulseaza viata in natura, in linistea perfecta de acolo, si asta sa te inspire. Sa scrii o poezie, chiar daca n-ai mai scris vreuna vreodata - si s-o scrii neconventional, fara rime decat daca simti nevoia, sa scrii ceva haotic - trebuie sa devenim haotici! Sa iesim din starea de roboti. Sa iesim din cotidian, din grijile zilnice, din obiceiurile pe care ni le-am format! Sa ne permitem sa traim IAR! Sa respiram iar.
M-am simtit atat de viu weekendul trecut, cum nu ma mai simtisem de foarte multa vreme - am simtit c-am regasit natura, cand am fost pentru cateva ore la cota 2000 cu niste prieteni. Cum am ajuns la destinatie cu telecabina, m-am simtit instantaneu in elementul meu.
M-am desprins de prieteni, de discutiile monotone si am fugit pe un deal unde eram singur, unde auzeam doar vantul, respiratia-mi haotica dupa alergat si linistea completa din jur. E atat de frumos sa asculti linistea naturii pe un varf de munte... unde oriunde te-ai uita in jurul tau nu vezi decat alb... zapada scaldata in razele soarelui si alb… acolo m-am intins pe jos si am ascultat pamantul si m-am simtit viu din nou. Am simtit ca ascult ce-mi spune pamantul si ca ma accepta acolo, langa el.
M-am simtit artist, un pic... pentru cateva momente. Adica, am simtit ca ma recreez pe mine insumi, ca ma trezesc la viata acolo. Am simtit viata - am simtit cum curg ca o picatura in oceanul vietii si cum ma reunesc in mod natural cu natura - care a fost tot timpul acolo, si m-a asteptat, dar eu am fost prea ocupat, orb sau prost s-o vad.
- Ce faci? Credeam ca te pierdusem, nu te mai vedeam!
Asta mi-au spus prietenii cand m-au gasit pe acel deal, intins pe jos, complet fericit si impacat cu mine insumi.
- M-ati pierdut... (am spus zambind...) dar eu m-am regasit.
Andrei Cristof
Sursa: www.liviuplesoianu.ro
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
1 Comentarii