?Daca la inceputul zilei ne intrebam de ce ar incerca cineva sa vaneze un iepure sau un mistret, in conditiile in care isi poate procura oricand carne de la orice magazin situat in imediata vecinatate a locuintei sale, ei bine, ?intrebati-ne ce parere avem acum!?? 

Asa declara pasional o reporterita, in cadrul jurnalului tv de la ora 19:00. Materialul filmat, care prezenta in mod repetitiv imagini inrosite de sangele unor animale intinse pe pamant, proaspat ucise, avea drept coloana sonora o melodie triumfala si plina de nerv. Initial, am crezut ca este vorba, din nou, despre o relatare in legatura cu o vanatoare ilegala sau, si mai frumos, despre un comentariu acid pe tema ?hobby?-lui vanatorii.

Fondul sonor mi-a atras insa atentia. Si nu mica mi-a fost mirarea cand m-am trezit, fara sa vreau, ?observatorul? unora dintre cele mai triste secvente audio-vizuale intalnite pana in prezent. Un reporter nebun facea, la o ora de maxima audienta, in cadrul unui jurnal televizat cu foarte multi fani, apologia unuia dintre acele obiceiuri care ma vor face mereu sa ma indoiesc de superioritatea morala a speciei din care fac parte. Pentru ca fac parte din singura specie de pe aceasta planeta care nu ucide doar pentru a se apara sau pentru a se hrani, ci si din pura placere sau, cum preferati, dementa.

In regnul animal, orice mica ?tragedie? isi are drept cauza eterna lupta pentru supravietuire. Nici un animal insa nu ar putea fi acuzat de ?crima?. Nici un animal, ucigand, nu devine, prin aceasta, ?criminal? (cu exceptia, poate, a unor specii de caini, obtinute tot de catre om prin incrucisare; poate n-ar fi rau, in acest sens, ca o lege sa-i oblige pe toti detinatorii de pitbull-i sa dea, din cand in cand, pe la doctor?). Nici o specie de animale nu a pornit, vreodata, un razboi. O data cu omul, in schimb, apare si notiunea de ?crima?. Iar problema cea mai mare este ca nu ne marginim la a ne omori, inutil, intre noi, ci atentam si la viata conlocuitorilor nostri din regnul animal. Nu numai ca, distrugand, incet dar sigur, planeta, afectam viata si dezvoltarea celorlalte regnuri, dar mai avem, unii dintre noi, si aceasta placere, cu totul aberanta, de a ucide animale doar pentru distractie.

Ma voi opri aici, pentru ca nu consider ca semenii mei care se ocupa cu asa ceva merita prea multe cuvinte. Poate ca placerea de a vana va intra, intr-un viitor mai bun al omenirii, in analele psihiatrice. Deocamdata, intra in ?prime-time?...