Tags: Romania, miturile romanilor, miorita, mesterul manole
Am avut ocazia de a lucra, o buna perioada de timp, cu un maestru in jiu-jitzu, 9 dani, ajuns preparator fizic la un lot national. "Sensei", cum i se spunea, se ocupase de pregatirea trupelor speciale ale unui personaj de trista amintire si facuse parte din staff-ul echipei Steaua Bucuresti care a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1986. Nu-i dau numele, deoarece in lumea sportului (si nu numai) este extrem de cunoscut.
Deci, sensei despre care va povestesc m-a impresionat printr-o intelegere profunda a vietii. Dupa ce l-am cunoscut si am stat de vorba, am inceput sa vad altfel lucrurile care ma inconjoara. Si nu exagerez absolut deloc. Vorbind despre Romania, sensei isi punea cateva intrebari la care tot el isi dadea raspuns. Cea mai interesanta era legata de miturile poporului nostru, mituri pe care le invatam, de la gradinita pana in facultate.
"Catelus cu parul cret" este primul dintre ele. Copilul invata aceasta prima poezie din viata lui si afla ca un catel se jura ca nu fura, desi a fost prins cu rata-n gura. De aici pana la coruptia generalizata, nu mai e decat un pas...
Al doilea mit este cel al Mioritei. Sunt trei ciobani, iar unul dintre ei, parca cel moldovean, era mai bogat. Probabil ca muncea mai mult si nu statea prin birturi. Ceilalti doi, invidiosi, planuiesc sa-l omoare. Oaia supranaturala afla si ii transmite mesajul ciobanului moldovean. "Casuta vocala" a acestuia spune: sunt resemnat, va rog sa reveniti. Desi avea bani, cunostinte despre viata, poate si ceva relatii prin intermediul carora era in masura sa-si procure si o arma semi-automata, ciobanul se resemneaza in fata mortii. Popor de luptatori, ce mai...
In fine, al treilea mit, este cel al "jertfei pentru creatie". Un mare mester, insosit de echipa sa de calfe si zidari, se apuca de construit o manastire. Stiti istoria: ce ziua cladea, noaptea-darama. Pana la urma, un vis ii dezvaluie secretul: are nevoie de o jertfa pentru a preda lucrarea la cheie. Si-si zideste sotia! Jertfa sa fie, dar nu a mea, daca se poate, se pare ca a gandit Manole! Partea tragi-comica e la final: ajuns la locul constructiei, domnitorul Negru Voda ii trage acestuia scara, lasandu-l pe acoperis. Manole moare si el, intr-un final, mergand sa-si intalneasca sotia (daca nu cumva s-au dus in locatii diferite - Rai/Iad).
Cele trei mari mituri ale poporului nostru pot fi interpretate si altfel decat au facut-o profesorii nostri de limba romana, unii mai talentati, altii mai putin. Daca te-a plictisit peste masura lumea... de afara, remarcile de sus nu par, indraznesc sa cred, lipsite de bun simt...
Despre ultimul mit as vrea sa va mai spun cateva vorbe. Faimoasele poduri din Romania par desprinse din Mesterul Manole. Construite si reconstruite, ele au sfarsit sub apele involburate de ploile torentiale din ultimii ani. Odata cu ele, podurile care ne-au costat miliarde bune, au luat si viata unor muncitori, trimitandu-i pe altii in spital. Daca facem o analogie cu balada, nimic nu ar trebui sa mai stea in calea reconstructiei acestor poduri. Jertfa a fost facuta, oameni nevinovati au murit...
Cred ca ar fi cazul sa iesim din resemnarea aceea mioritica si sa ne apucam serios de treaba. Sensei, despre care va povesteam la inceputul editorialului, zicea ca aceasta tara are resurse nebanuite. Atata vreme cat nu le exploatam doar prin prisma celor trei mituri, mai este o sansa. Depinde doar de fiecare in parte...
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii