Tags: romani, Bucuresti, noroc, castig, Loto,
Din volumul: "Romanii sunt unici"
Duminica, 13 noiembrie. Ca in atatea alte duminici din ultimii 12 ani, aproape de spartul targului, trece pragul micutei agentii Loto din Colentina.
Orele 13:12. Alege de pe panou un bilet cu 3 variante simple.
Orele 13:13. Inregistreaza biletul.
Orele 13:15. Plateste, multumeste doamnei care-i ureaza si de-aceasta data "noroc!" si pleaca linistit la treburile lui.
Peste 2 zile, la serviciu, comenteaza alaturi de colegii sai norocul ce-a dat buzna peste castigatorul marelui pot. Peste 5,5 milionae de euro! Nea Gica gandeste cu glas tare: "acela care a umflat premiul cel mare, daca va fi cumpatat, o sa o duca bine, generatii la rand."
Se discuta zgomotos, toti fac supozitii, incinsi de febra castigului, de parca ei ar fi fost aceia pentru care cele 3 cifre de 13 ( 13/ 13:13) fusesera norocoase.
"Nea Gica, matale ce numere ai pus?" vrea sa stie un baiat. Traznit, nea Gica, om la 52 de ani, isi aminteste de biletul luat in graba de pe panoul de la agentie. Se cauta prin buzunare. Nu, scena din "Doua loturi" a lui Caragiale nu se repeta.
Il gaseste usor. Il scoate din buzunar si, tinandu-l de un capat, fara a observa ca astupa cu degetul o cifra, incepe sa verifice numerele iesite. 34, 20, 12, 45, 9…
"Ia uite, domnule! Ce potriveala! Au iesit 5 numere. Oi lua si eu vreo 20.000 cu care sa-i cumpar baiatului o garsoniera." gandeste fericit.
"Da, domne, biletul la o parte, ia uite...a iesit si 1!", rosteste uimit un coleg. Simte cum cerul se pravale peste el. Potul cel mare este chiar al lui, al lui nea Gica.
I s-a facut rau. O colega i-a dat un calmant, dupa care a inceput cosmarul.
Stirile despre el au inceput sa curga. Numele si poza sa apar prin ziare. Stiri aiuristice… Ca are bani, ca da in stanga si-n dreapta, ca face petreceri, ce mai… Asta pana sa ridice banii!
"Am ajuns paranoic. Cand merg pe strada, ma uit peste umar sa vad daca nu ma urmareste cineva." O spaima continua pentru tot ceea ce inseamna viata lui. Cine si-ar fi imaginat ca bogatia poate fi un … chin continuu. Adevarat ca "banii n-aduc fericirea".
"Au fost momente cand ma gandeam ca mai bine nu mai castigam nimic sau mai bine dau banii inapoi." marturiseste castigatorul Gica in timp ce se grabeste sa inchida poarta, ca sa nu-i scape puiul pe care-l creste.
Nu, nu are de gand sa-si schimbe masina. Si nici sa lase tuica facuta de el pentru te miri ce otravuri de whisky. Om modest, invatat cu greul inca din vremea lui Ceausescu, are ganduri linistite, asezate, exact asa cum credea el ca ar trebui sa aibe fericitul castigator. Pentru a se bucura de banii primiti cat mai multe generatii.
Viseaza sa se retraga la tara, in casa parinteasca. Sa sadeasca si sa ingrijeasca o livada. Sa creasca niste animale… Nimic spectaculos. Banii, dramuiti atent, vor merge catre nepotii lui, cand acestia vor creste mari. Iar pentru el… El isi doreste liniste si relaxare la batranete.
Cine ar fi crezut ca va porni in calatorii in jurul lumii sau va juca la ruleta la Las Vegas, a cam gresit… Luxul, opulenta si tam-tamul facut in jurul banilor castigati, nu sunt pentru el.
Bucuresteanul Gica, om cu bun stimt, nu-si doreste decat o viata normala, o batranete linistita si senina.
Sursa: libertatea.ro
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
6 Comentarii