Tags: Romania, roman, munte, Malaiesti, Bucegi, suflet, inima, Ciprian Porumbescu
La fiecare 2 zile vin si va povestesc despre Romania cea altfel. Diferita de cea de la stirile prezente la ora 5. Incerc sa va arat voua, si mie deopotriva, ca Romania traieste. Pulseaza.
Deschid site-uri, citesc pagini intregi, ascult pareri. Ratacesc peste tot. Ma extaziez si-mi spun "Doamne, cat talent au romanii!", "Cate locuri frumoase avem!". Ma enervez cot la cot cu cei care cartesc impotriva conducatorilor "Pai cine i-a ales? Nu noi? Avem conducatorii pe care-i meritam!". Adica sunt si eu un roman ca toti romanii.
Dar uneori ostenesc. Si-atunci inchid ochii fizici si-i deschid pe cei ai sufletului, ai mintii, ai inimii si imi amintesc de Blidul Uriasilor pe care care Andrei mi-l arata de cate ori ajungem in Busteni.
Si, acolo, printre imaginile sufletului meu, ma regasesc pe prispa cabanei de la Malaiesti. Ma vad pe mine privind imensul amfiteatru al muntilor, creat in caldarea glaciara. Este imaginea care si-a sapat adanc un loc in inima mea, de prima oara cand am ajuns acolo, pe la apusul soarelui, intr-o zi de toamna tarzie.
Eram ca omul ala care, obosit, ajunge acasa dupa o zi de truda. Si se-aseaza ostenit pe prispa casei sa-si traga sufletu’. Asa si eu. M-am asezat, si-n lumina aceea aurie, am admirat frumusetea locurilor. Cine a batut cu piciorul cararile pana in varf, la Omu', si apoi a coborat la Malaiesti, stie despre ce vorbesc.
O frumusete si o liniste de-nceput de lume. Te coplesesc si te umplu in acelasi timp. Si te fac sa te-ntrebi ce au romanii care-si doresc sa ajunga la Biarritz sau pe Coasta de Azur? Sau, mai bine zis, ce n-au?
Stau pe prispa, la cabana mea de suflet, Malaiesti. Cabana unde se poate ajunge doar cu piciorul. Unde apa este adusa cu magarusii de la un izvor aflat la vreo cateva minute bune de drum stancos, prin padure. Stau, privesc si ascult… si daca vreau… aud si balada lui Ciprian Porumbescu sa-mi umplu sufletul.
http://www.youtube.com/watch?v=VzBXJB_otlc& feature=related
Si ma simt acasa. Si ma-ncarc de energie band apa rece de izvor. Ca voinicii din frumoasele noastre povesti. Si stau si privesc la zborul vulturului in inaltul limpede al cerului si ascult copite sprintare de capre negre ciocnind stanca...
Daca n-ai fost la Malaiesti, du-te! Pune-l la vara pe lista ta de prioritati, inaintea insulelor grecesti. Ia-ti inima in dinti! Traseul e de vis, indiferent pe ce parte vei ajunge la Malaiesti, fie coborand de la Omu' pe Brana Caprelor, fie pe la lacul din Valea Tiganesti. Dar daca te simti in forma. pleaca de la Caminul Alpin si urca pe Plaiul Munticelului.
Da o raita pe la Masuratoarea Ursilor, abate-te pe Vaile Costilei si Galbenelelor, zaboveste o clipa si trage-ti sufletul in Poiana Costilei. Apoi mergi mai departe. Treci de Valea Cerbului si de Poiana Morarului. Nu o iei nici spre Creasta Balaurului, dar nici spre Rapa Zapezii. Iti vezi de drum catre Pichetul Rosu, daca nu vrei sa innoptezi prin padure.
Ai grija pe abruptul Bucsoiului (Drumul Take Ionescu)! Aduna-ti fortele si urca la Prepeleac si apoi spre creasta muntelui Bucsoiul Mare. Nu o iei spre Omu' pe drumul Deubel, ci cobori in Valea Malaiestiului si ai ajuns! N-ai sa regreti!
Cand am ajuns acolo intaia data, veneam de pe Brana Caprelor (au loc pe-acolo si elefanti ca mine, nu te speria!), nu mai stiam nici sa pasesc. Atat de tare imi tremurau muschii gambelor si de-abia mai mergeam de cate bataturi aveam in talpi… Si-atunci, m-am jurat ca niciodata nu voi mai… ezita sa fac acest efort pentru a ajunge din nou la Malaiesti!
Am iesit de cateva ori din spatiul romanesc. A fost frumos. A fost educativ.
A fost… de fiecare data o lectie despre… Dor. Dorul de-acasa! Cum ies la iveala acele stringuri, acele corzi care te trag inapoi, spre locul tau de bastina! Or fi cele ale viorii lui Porumbescu?
Poftim? Sa vin cu picioarele pe pamant, ca vine iarna? Ca e luni si mergem la serviciu? Ca s-a dus concediul? Dar cine te-mpiedica sa visezi si sa-ti pregatesti de-acum excursia? Iar pentru cine nu stie, in Valea Malaiesti se schiaza grozav!
Asa ca… Sa vezi Malaiestiul si apoi…. Sa-l mai vezi inca o data!
Si inca o data! Si tot n-ai sa te saturi!
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
3 Comentarii