Tags: Aneis, carti, oameni, muzica, Lewis Carroll, Gorki
Luni, un titlu mi-a atras atentia: s-au inventat cartile cu sunet. "Ca sa vezi! O carte cu sonor… Teatru radiofonic? O "piesa" pe care o asculti in intersectie, la Romana, asteptand sa se schimbe stopul sau in timp ce toci patrunjelul. O fi o economie de timp, nu zic ba. Dar... beletristica? Poate pentru o carte de specialitate sau pentru una de dezvoltare personala ar mai merge, desi parca nici asa… zau, ma lasa rece!"mi-am zis.
Pasiunea mea pentru cartile tiparite este si azi la fel de vie ca atunci cand le-am descoperit. Cand am invatat sa citesc, toata lumea a fost a mea. Cu zecile si sutele de povesti si basme ce mi-au hranit imaginatia, era normal sa visesez cu ochii deschisi. Va imaginati un copil care i-a putut spune tatalui sau ca "probabil oamenii mari sunt cam prosti daca aleg sa munceasca, in loc sa stea cat e ziulica de lunga la citit povesti si romane"?
Va asigur, tatal meu era un parinte extrem de sever si exigent. In alte situatii as fi incasat-o urgent pentru "exprimare ireverentioasa la adresa adultilor", dar atunci tata a zambit si mi-a spus: "Mai cresti un pic si dupa aceea sa vii sa imi spui la ce concluzie ai ajuns." Normal ca, azi ma duc la serviciu ca un adult responsabil, dar daca ar fi sa aleg… tot cu burta pe carte as sta toata ziua!
Da! Sunt de moda veche! Imi plac cartile tiparite. Si ce-i cu asta? Daca doar ele aduc cu sine povestea impachetata frumos in emotii vizuale, olfactive si tactile... Imi plac matasea racoroasa a foii abia iesite de sub tipar, ravasitorul miros al literelor proaspat imprimate, albul elegant al mansetelor…
Asa ca… am exilat cartile posesoare de coloana sonora intr-o anumita parte a lumii. Brusc m-am hotarat sa dau curs unei mai vechi invitatii, a unei prietene, de a participa mai pe-nserat la sedinta unui club de literatura pe care-l modereaza saptamanal: Club de lectura Aneis.
Ne-am intalnit intr-o casa veche de pe Mantuleasa (Eliade era oare prin zona?), chiar vis-a vis de biserica incuiata cu lacat greu si ruginit. Marturisesc cinstit. Eram reticenta. Nu ma vedeam discutand despre carti… Imi place sa citesc carti, nu sa le discut. Nu stiam cum o sa fie si bravam cam fals. De nerabdare, curiozitate si poate de ceva emotie.
Camera cu tavanul inalt ne-a intampinat cu caldura. Ne-a oferit fotoliile comode in care sa te tot cuibaresti relaxat, sofaua generoasa si peretii plini de imagini - ferestre pentru imaginatie. Dulapul incarcat cu ustensile de pictura - pata de culoare si la propriu si la figurat – statea cumintel intr-un colt, doar-doar, cuiva ii va fi venit alt dor de a se exprima decat cel prin vorbe mestesugite.
Era si ea acolo, in coltul diametral opus. Inalta si supla cu fetele netede si lucioase. Soba de teracota verde ca smaraldul, identica celei din camera mea de copil. Toata viata mea, am asociat soba cartii. Nedespartite! Langa ea ma cuibaream si citeam ore intregi povesti nemuritoare.
Tot de o soba, dar de data aceasta alba cu basoreliefuri fine de trecota arsa, se lipeau mai tarziu, cu cateo carte in mana bibliotecarele de la Caragiale, biblioteca unde mergeam pe la sfarsitul gimnaziului.
Le invidiam iarna cand, dupa ce tropaiam in fata usii pentru a ma scutura de zapada, intram imbujorata de gerul de-afara si le gaseam linistite si frumoase ca niste domnite, citind langa soba fermecata. Si Vivaldi plutea lin prin odaie. Vedeti tabloul? Auziti muzica?
Le invidiam vara cand, toropita de caldura si pustiul strazii, ma refugiam in penumbra acelorasi inalte incaperi cu nenumarate rafturi pline de comori. Le gaseam langa aceleasi sobe, acum racoroase, cu cateo carte in mana, ascultand Ceaikovski. Singur, parfumul teilor se plimba nestingherit dintr-o camera in alta. Le invidiam si le fericeam in acelasi timp. Iata, imi ziceam, adultii destepti care au reusit sa-si gasesca slujba ideala. Caci ce putea fi oare mai frumos decat sa stai sa citesti zi de vara pana-n seara?
Dar sa revenim… Alta muzica, alte glasuri, alte incaperi, aceeasi pasiune pentru lectura. Multe idei, fragmente din opere literare cunoscute mie sau nu, scoase la lumina, de moderatoarea noastra, cu migala unui cautator de perle.
Salturi fine si slalom urias printre epoci si curente literare. De la Abrose Bierce (Dictionarul Diavolului) la Clive Staples Lewis (Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar). De la citatele unor monstri sacri (Gorki, Iorga, Cicero si altii) despre carti la sprintarul Lewis Carroll (Alice in tara minunilor).
Maxime si aforisme, consideratii despre carti, amintiri dragi, opinii. Compuneri si descompuneri de cuvinte, jocuri si surpriza - surpizelor: tombola de carti, la care fiecare participa cu o carte pe care voia sa o daruiasca. Spectaculos!
Bucuria cea mare? Am cunoscut oameni cu suflete frumoase. Nici nu puteau fi altfel iubitorii de carti! Am descoperit oameni sensibili, oameni talentati. Mi-am facut noi prieteni! Si m-am simtit fericita! Ca un calator intr-o tara straina in care intalneste un grup de oameni din tara-i natala! Si m-am simtit bine. Si m-am simtit acasa.
Si, recunosc pentru doua ore mi-am uitat cotidienele griji. Fiindca am trait din nou sub magia cartilor.
Un final neasteptat pentru o zi de luni!
Dragii mei, oamenii care iubesc cartile exista! Inca mai exista! Nu, nu ca o specie pe cale de disparitie, ci ca una in stare sa renasca precum pasarea Pheonix din propria -i cenusa. Si cel mai tare ma bucur sa vad tineri citind in parcuri, in troleibuz… Haideti, domnilor! Nu e totul pierdut!
Daca nu ma credeti, va invit eu in locul lui Carmen. Si n-o sa va vina sa credeti ca se-ntampla!
Mai mult! Nu e o manifestare singulara!
Va asteptam!
Lunea viitoare la Club de lectura Aneis, ora 19
www.aneis.ro/cluburi/club-de-lectura
Hobby Café, Strada Negustori, nr. 34 sect. 2, Bucuresti
Posted in Articole,
Carti |
Print
|
5 Comentarii