Alt-Fel.ro



Tags: politica, guvernanti, criza, FMI, Polonia, munca, facebook, Filantropica, Dinica,

Mijloc de august. E sarbatoare mare. Dimineata, dar nu prea. Ora la care, la Coltea, la Stavropoleos sau la Sfantul Spiridon Vechi clopotele vestesc tuturor ca sunt bineveniti in casa Domnului.

Oamenii sunt inca in concediu. Caldura incepe iar sa-si faca de cap cotropind orasul aproape pustiu.  Troleibuzul alearga nebuneste  pe bulevardele goale clatinand de colo-colo mana de oameni ce s-au incumetat sa o porneasca la drum, la o ora atat de matinala. Ca sa nu-l prinda caldura? Nu stiu. Poate!

Privesc pe geam absenta si incerc sa "prind" cat mai mult din aerul ce navaleste pe singurul geam deschis. Restul sufera in tacere, inchise, caci “e corent, maica!”. Suntem o natie bolnava de… curent.

La intersectia, Carol cu Mosilor, soferul pune brusc o frana si toti pasagerii aflati in picioare avanseaza cu vreo doi metri. Mai putin cei care deja sunt lipiti cu nasul de "cusca" soferului. Cei de pe scaune se prind de bare sau de vecini ca sa nu se trezeasca pe jos. "Ce faci dom’le? Transporti saci de cartofi?"
"Nu vezi, domne, ca s-a pus stopul?" riposteaza nervos soferul.

In spatele meu, dialogul intre un domn si o doamna se leaga spontan.
Subiectul: baietii care curata parbrize. Ei nu sunt in concediu.

Domnul: "Mai mult le murdaresc cat tine stopul. N-au timp. Dar pentru un leu… merge."
Doamna: "Pai, ce sa faca si ei? Castiga cinstit un ban. Nu fura, nu dau in cap… Castiga cat pentru o paine  pe zi. Daca nu au unde munci…"

"Da! Nu vedeti? Au marit varsta de pensionare si astia tineri bat bulevardele, unii chiar dupa ce au facut scoli inalte. Ca nu au unde se angaja. Si se mai mira lumea de ce pleaca prin strainataturi. Pleaca sa munceasca pentru o bucata de paine."

"Asa e, domnule! Aveti dreptate. Sunt atatia oameni napastuiti! Batrani care mor de foame in casele lor. N-au cu ce plati medicamente, intretinere… Nu le deschide nimieni usa, nici macar sa le dea o cana de apa."

"Ei, unii se mai descurca. N-ati vazut Filantropica? L-ati vazut pe Dinica cum ii invata sa spuna povesti ca sa impresioneze cucoanele sensibile. Ati vazut? Si locul de cersit se cumpara. Dau spaga pentru un vad bun si apoi zilnic platesc taxa la cel care le face rost de locul respectiv."

“Am vazut.” spune doamna inalta, trecuta de saizeci de ani. E imbracata cu o fusta de blugi pana in pamant, cu volane rosii, are parul vopsit negru si strans in "coada de cal" la spate. Vocea aproape baritonala (tutunul face ravagii) atrage toate privirile spre usa din fata unde se postase, pregatindu-se, poate, sa coboare.

"E-adevarat sunt si de-astia, dar sunt si oameni amarati. N-ati vazut si pe la biserici cati sunt? Ce sa manance? Cer si ei pentru o paine.

Caci gurvernantii ce grija au? Ei cica au luat masuri de austeritate ca sa ne protejeze. Ca sa suportam mai usor criza. Hai, dom’le, fugi de-aici! Pe cine crezi ca prostesti? Iti trebuiau banii din pensiile amaratilor sau din salariile profesorilor ca sa platesti imprumuturile la FMI?" pare sa-l apostrofeze direct pe Boc la un moment dat.

"Prea ne cred naivi! Hai ca acum e vara, dar la iarna cum o sa supravietuim fara subventii la caldura. O sa murim pe capete. De ce? Ca asa vrea FMI -ul! Ati vazut Polonia? Ce criza au avut polonezii? Nimic! Au absorbit fonduri europene cat au putut, nu s-au imprumutat de la  FMI… si o duc bine merci. Am vazut eu la televizor. Noi, nu! Noua ne-au trebuit bani de la FMI si acum suntem datori vanduti!"

Femeia cu aspect de gitana, peroreaza apasat. Domnul interlocutor care n-avusese alta vina decat aceea de a i se afla in apropiere, “inghite” totul cu capul plecat ca si cand el ar fi raspunzator de hotararile guvernantilor.

Va spun sincer, habar n-am de politica (mea culpa!). Am alte preocupari. Prietena mea spune ca aici e vorba de cultura generala. Are dreptate. Dar… Oricum ceva, ceva mi-a mai trecut si mie pe la urechi. Dar, ca orice om facut pentru altceva decat politica, imi vad de treaba pe care consider ca o pot face mai bine, lasand politica…(ne)priceputilor. Ma mira insa doamna cu voce ragusita. Gradul ei de informare, spiritul de sinteza si opinia rostita raspicat. Mai, sa fie!  

Mi se pare cunoscuta de undeva, dar n-as sti de unde sa o iau. Unghiile date cu oja de un rosu aprins in urma cu ceva luni, dantura lipsa… O imagine ciudata. Clar, nu o cunosc de la televizor. Si nu reusesc defel sa imperechez imaginea cu... "sonorul".

La Universitate troleibuzul aproape se goleste. Imi vad de drum. O iau pe Academiei, tai Doamnei si intru pe Eugen Carada. Pustiu. Doar porumbeii, locuitori ai zonei, ganguresc poznasi. In urma mea, aud pasi. Sa ma impacientez? Nu. Se aude tacanit de toc feminin. Ma opresc sa-mi scot din geanta mp3 player-ul, sa-mi pun castile in urechi. Gitana cu volane rosii ma depaseste.

Ies in Lipscani si fac stanga pe Calea Victoriei, cobor spre Dambovita. E drumul pe care-l fac zilnic spre serviciu.
La Sfantul Ciprian slujba a inceput. Corul se aude din strada. Ma opresc sa-mi fac o cruce aducatoare de iertare.

Din masa de cersetori aflata in fata bisericii fosta Zlatari, gitana cu volane rosii zambeste stirb, cu mana intinsa. Iti vine sa crezi?

Socata imi vad de drum. “Fiecare cu locul sau de munca” imi zic,trecand prin fata Cecului Mare. Mai privesc o data imaginea lui rasfranta de oglinzile lucitoare ce placheaza peretele bancii alaturate si-mi continui drumul. Catre serviciul meu. Si nu ma pot impiedica sa nu ma intreb: „despre ce o discuta diseara cu prietenii pe facebook?”
 
Doamne, mare e gradina...Romaniei, tara tuturor posibilitatilor! Mai are cineva vreun dubiu?

Alt-Fel.ro © 2021