Tags: timp, lumea moderna, cautari
Ce faci cand timpul nu mai are rabdare
Startul s-a dat demult. Totul in jur a prins viteza. Nu ai nici un moment de respiro. Provocarea de a tine pasul cu ritmul schimbarii nu a fost niciodata mai mare si, spun unii, inca nu am vazut tot. Rata de transformare creste exponential si nu se intrevede nici un semn de incetinire. Ce e de facut pentru a tine piept unei societati din ce in ce mai performante, mai cronofage si mai acaparatoare?
Cum mai poti gasi o clipa de ragaz? Sa te opresti pentru a te relaxa sau pentru a petrece cateva momente cu sufletul tau pare o nebunie pentru aceasta lume superficiala. Cine mai are timp de asa ceva? Si totusi, marile traditii spirituale ofera solutia. Nu retragerea in pustiu, nu fuga de realitate. Nu. Ci participarea activa la beatitudinea prezentului.
Caile spirituale afirma la unison ca scopul ultim al existentei umane este contopirea cu esenta divina. A trai permanent aceasta stare inseamna a depasi conditionarile impuse de timp si de spatiu, inseamna a avea acces la realitatea adevarata si a trai clipa de clipa bucuria comuniunii cu Supremul Absolut. Inseamna a percepe ceea ce este nepieritor si etern in noi si in jurul nostru: Sinele (Atman).
Pentru o fiinta impovarata de nesiguranta zilei de maine sau de grijile inoculate de viata sociala toate acestea par vorbe greu de inteles. Dar sunt oameni, si nu putini, care au reusit sa dobandeasca linistea si fericirea chiar in tumultul vietii, nu s-au retras din lume pentru a merge pe o cale spirituala. Ei chiar afirma ca existenta lor s-a transformat coplesitor in bine dupa trairea unor experiente mistice profunde.
Cum vede lumea un intelept
"In primele luni dupa ce am atins starea de eliberare, nu am avut nici un gand. Mergeam la birou si imi indeplineam toate indatoririle fara sa am nici macar un gand in cap? tot ce faceam era realizat fara nici un fel de activitate mentala. Eram precum un ocean de tacere interioara, netulburat de nici un gand. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca mintea si gandurile nu sunt atat de importante in lume. Cand cineva este identificat cu Sinele, o putere divina are grija de viata sa. Toate actiunile se desfasoara spontan si sunt realizate foarte eficient, fara vreun efort mental." H.L Poonja
"Fiinta mea era toata doar o mare emotie; am trait o senzatie de nedescris, de parca intregul univers patrundea in mine, in efluvii continue, sau mai degraba ca si cum universul intreg tasnea din mine, de undeva dintr-un punct adanc. Sufletul meu era cuprins de fericire, crestea din ce in ce mai mult, pana cand in mine si in afara mea au aparut stele si planete. Am inteles ca eu eram intregul univers. Am devenit constient de prezenta unor entitati de dimensiuni uriase, aflate la o departare de milioane de mile, care se miscau prin Univers si printre care stelele abia mai puteau fi vazute. Am avut revelatia faptului ca fiecare celula are propria ei constiinta, iar aceasta era, de fapt, propria mea constiinta. Imi parea ca omenirea intreaga traieste aceeasi stare: fiecare fiinta individuala are o minte separata de a celorlalti, dar cu toate acestea este subordonata in realitate acelei unice constiinte atotputernice - Constiinta Suprema Absoluta. Aceasta stare de gratie divina mi-a transformat intreaga viata. Stilul meu de viata s-a modificat de la sine aproape instantaneu. Fara nici un efort, m-am pomenit ca ma indepartez de tot ce era toxic in regimul meu alimentar: am renuntat la carne, la alcool si la tutun. Am inceput sa citesc tot ce gaseam legat de mistica. Un nestiutor si un necredincios la inceput, m-am trezit brusc pe o cale catre Dumnezeu." Muz Murray
"Am fost proiectat brusc intr-o stare extrem de inalta. Aici nu existau ganduri, ego sau lume reala. Intr-o liniste absoluta percepeam o lume de forme vide, de umbre fara substanta veritabila. Nu era unul sau mai multi, era Acela (Supremul Divin), absolut, pur, indescriptibil. Nu se poate spune ca era o realizare mentala sau ceva perceput undeva "sus", ci o singura realitate pozitiva care umplea, ocupa, inunda si ineca aparenta lumii fizice, nelasand loc sau spatiu pentru nici o alta realitate, in afara ei insesi, si nepermitand ca nimic altceva sa para cu adevarat real, pozitiv sau substantial. Aceasta experienta mi-a adus o pace de nedescris, o liniste formidabila si o infinita eliberare si libertate." Sri Aurobindo
"Am simtit cum plutesc intr-un fluviu de pace, pe sub poduri de liniste. Apele izvorau de nicaieri si se revarsau nu se stie unde. In cele din urma, raul si cu mine nu mai eram. Eu-l incetase sa mai existe. Aveam pentru prima oara sentimentul ca valul cazuse si ca puteam fi in contact cu "realitatea cea adevarata". Cu ordinea ascunsa a lucrurilor, cu radiografia tesaturii intregii lumi, de obicei ascunsa sub straturi de evenimente lipsite de importanta. Aceasta experienta mi-a oferit din plin certitudinea ca exista intr-adevar o ordine superioara a realitatii, ea singura dand un sens intregii noastre existente." Arthur Koestler
Se pare asadar ca abordarea vietii in societate de pe un nivel superior de constiinta este cu adevarat o solutie pentru a rezista ritmului impus de cerintele lumii. Cativa intelepti contemporani sustin in continuare aceasta idee.
Dumnezeu e Omul la superlativ
Nascut in 1925, Arnaud Desjardins a realizat numeroase documentare pentru televiziunea franceza inspirate din marile traditii spirituale ale Orientului. A publicat carti si a facut filme despre maestri autentici ai budismului tibetan, despre ashramurile hinduse, despre manastirile zen din Japonia, despre gruparile sufite din Afganistan. Calatoriile sale in Asia l-au adus in preajma marilor maestri spirituali ai secolului al XX-lea. A petrecut mult timp in preajma lui Ma Ananda Moyi, iar in 1965 l-a intalnit pe cel caruia i-a devenit discipol: Swami Prajnapad. Dupa ce a avut anumite realizari spirituale importante, a inceput sa predea si a format un ashram in Hauteville, langa Lyon, ashram care atrage foarte multi cautatori spirituali din Europa.
Nu trebuie sa analizam in ce masura realizarea Sinelui ne ajuta sau nu sa ne adaptam ritmului impus de societate. Nu, trebuie sa devenim constienti ca realizarea Sinelui este unica posibilitate de a face fata acestui ritm. Daca intelegem asta, trecem din start pe un nivel superior al experientei. Este adevarat ca, relativ vorbind, e necesar ca fiecare dintre noi sa-si trezeasca si amplifice anumite aptitudini, sa-si largeasca orizontul si sa invete sa priveasca lumea din unghiuri diferite - adica sa nu se agate mereu si mereu de aceleasi viziuni cunoscute. Este adevarat ca vremurile pe care le traim cer o mare deschidere si o exceptionala adaptabilitate. Dar mintea si inteligenta ne pot oferi acestea numai pana la un punct. Totul, mai departe, tine doar de constiinta, de gradul ei de trezire. Si pentru a o trezi, trebuie sa avem curaj. Curajul de a explora misterele constiintei, realizand simultan, deplin responsabili, toate actiunile necesare in aceasta lume de tip cauza - efect. Experienta realizarii Sinelui este prin sine insasi de neexplicat. In ea se gaseste insa sursa adaptabilitatii. Constiinta este neschimbatoare, nepieritoare, fara forma; si tocmai lipsa ei de forma o face infinit adaptabila.
De aceea, in mijlocul acestei lumi care "pare sa nu mai aiba rabdare", trebuie sa pastram atentia ferm focalizata, mai mult decat oricand, asupra nivelului nostru interior cel mai profund, asupra esentei noastre nepieritoare, eterne, neschimbate. Si aceasta nu inseamna a considera Sinele interior ca un refugiu sau o ascunzatoare de unde putem evita cu usurinta ceea ce se petrece in lume. "Exteriorul" si "interiorul" nu sunt opusi; trebuie sa invatam sa fim din ce in ce mai inradacinati in interior si, de acolo, sa mergem sa dam piept cu lumea exterioara in toata complexitatea ei. Nu trebuie sa ne ascundem in paradis, ci sa aprofundam in noi insine experienta paradisului pentru a o aduce pamantului. Trebuie sa imbratisam cerul si pamantul dintr-o singura bataie din aripi. Oricat ar parea de neinteles, chiar si aceasta lume a schimbarii este tot o expresie a permanentei, a eternitatii. Acestea doua nu pot fi separate. In concluzie, as spune ca experienta iluminarii, sau chiar experienta de a fi pe o cale spirituala autentica, este raspunsul la intrebare - dar numai daca aceasta experienta nu este interpretata ca o fuga de lume. Maestrul meu, Swami Prajnapad obisnuia sa spuna: "Dumnezeu este omul la superlativ". Ceea ce este schimbator nu poate cuprinde schimbarea, doar ceea ce este neschimbator poate.
Priveste viata cu ochii Sinelui
In 1943, la 33 de ani, Douglas Harding are o traire inedita, care il transforma profund: "Cea mai frumoasa zi din viata mea, renasterea mea, a fost ziua in care am descoperit ca nu aveam cap? Timp de multe luni fusesem absorbit foarte intens de intrebarea "Cine sunt eu?", iar raspunsul a venit in cel mai surprinzator mod. M-a cuprins o stare necunoscuta mie. Ratiunea, imaginatia si intreaga agitatie mentala au luat sfarsit. Trecutul si viitorul disparusera pentru mine. Era ca si cand abia atunci ma nasteam, cu o noua bucurie de a trai. [?] Imi pierdusem capul, dar castigasem o lume." Fragmentul de mai sus este un extras din cartea sa "A trai fara cap", ce contine experimente practice foarte simple pentru a atinge starea de vacuitate constienta sau de redescoperire a misterului profund al fiintei noastre.
"Cred ca singura speranta pentru aceasta lume cuprinsa de nebunie si haos este sa revenim la centru, sa ne orientam catre interior, sa descoperim in noi esenta nepieritoare, neatinsa de trecerea timpului. Sa gasim in noi un "Sine" profund, neschimbat si etern si sa traim dupa principiile sale.
E foarte usor sa cedam in fata vitezei uluitoare de schimbare de care face dovada societatea actuala. E foarte usor sa spunem "traiesc in aceasta lume, ea ma conduce, trebuie deci sa ajung la un compromis, trebuie deci sa-mi adaptez viata la ritmul ei". In realitate insa e o amagire. E necesar sa se petreaca exact opusul. Puterea nu apartine lumii. Singura putere pe care o are societatea este cea pe care i-o acordam noi. Totul se naste din noi, totul prinde contur si capata valoare din noi. A crede ca lumea este cea care ne ghideaza viata e o iluzie, e ca si cum, urcand la deal, am pune carul inaintea boilor. Singura si unica forta de care trebuie sa devenim constienti este cea care se afla in noi. A ne adapta la ritmul societatii inseamna a deveni o victima a haosului si a nebuniei ei. Inseamna a pierde din vedere sau a subestima puterea interioara.
Orice om care poate spune deplin constient "Eu sunt!" este superior lumii. Caci el s-a identificat cu adevaratul sau Sine, cu ceea ce este in el neconditionat de timp sau de spatiu. Lumea nu are absolut nici o putere pentru cel care o priveste, ca un martor, din Sinele sau. Trebuie insa sa capatam incredere in acest "Eu" superior, o incredere deplina. Si atunci vom observa ca lumea va raspunde cerintelor noastre, trairilor noastre, actiunilor noastre, adica ea va fi o reflexie exterioara a gandurilor si sentimentelor noastre. Daca nu ne vom lasa amagiti de lume, vom acorda drum deschis puterilor care se afla in noi sa se manifeste."
Citeste mai departe: http://www.armonianaturii.ro/Experienta-mistica-in-secolul-21.html*articleID_952-articol
Posted in Articole,
Spiritualitate |
Print
|
0 Comentarii