Vorbeam (scriam) mai deunazi despre puterea de a vedea intotdeauna partea plina a paharului in orice situatie a vietii. Asta inseamna ca permanent sa fii in stare sa zambesti chiar daca soarele se incapataneaza sa se ascunda in spatele norilor. Am intrebat in stanga si-n dreapta ce bucurii au oamenii simpli de langa noi. Si iata ce-am aflat. Ordinea este perfect aleatorie. Romanul e bucuros: 1.    Cand nu are de-aface cu sistemul ... [mai mult]

  La fiecare 2 zile vin si va povestesc despre Romania cea altfel. Diferita de cea de la stirile prezente la ora 5. Incerc sa va arat voua, si mie deopotriva, ca Romania traieste. Pulseaza. Deschid site-uri, citesc pagini intregi, ascult pareri. Ratacesc peste tot. Ma extaziez si-mi spun "Doamne, cat talent au romanii!", "Cate locuri frumoase avem!". Ma enervez cot la cot cu cei care cartesc impotriva conducatorilor "Pai cine i-a ales? Nu noi? Avem conducatorii ... [mai mult]

  "Mama, plec maine la munte cu Dan! Am nevoie de niste bani." A venit scurt si febril anuntul. Prin minte mi-a trecut ca fulgerul imaginea copilului bosumflat protapit in mijlocul cararii, cu bratele stranse la piept, bombanind incruntat: "Eu nu mai merg. Ce prostie, sa mergi asa… ore intregi, in loc sa stai sa te joci cu copiii." Si mi-am amintit si de rugamintea mea de-atunci "Doamne, fa in asa fel incat copilul asta sa nu mosteneasca de la taica-su pasiunea ... [mai mult]

 Va mai aduceti aminte de baba cea rea si urata din snoavele si povestile copilariei? Era o faptura hada, ursuza si grozava care nu avea altceva mai bun de facut decat sa-si imprastie veninul si blestematiile la tot pasul. Plasmuire a imaginarului colectiv popular, se intrupa intr-un personaj negativ de care eroii si eroinele miturilor transformate, odata cu trecerea mileniilor, in basme trebuiau sa se fereasca cu orice pret. Ei bine, adevarul despre natura, identitatea si simbolismul babelor ... [mai mult]

  Multa vreme mi-au placut numai muntii. Am urcat cam pe tot ce are peste 2.400 metri si am inchinat un pahar de racoritoare alaturi de prieteni, mancand nelipsitul pate de ficat (cu castraveti, evident). Mi-au placut peisajele cu roca multa (si cu rock, desigur:-) Dar am imbatranit, ca orice om, si am devenit mai pasnic. Asa ca, mai ales de cand a venit pe lume Vlad Cristian, au inceput sa-mi placa sipeisajele cu verdeata multa. Cu dealuri impadurite si, situatia ideala, cu munti ... [mai mult]