Alt-Fel.ro» Articole» Traditii romanesti» De Samedru

Tags: Sfantul Dumitru, pastori, turme, foc

---

Trec pe langa geamul deschis si incerc sa deslusesc cum suna rotile masinilor pe asfaltul soselei. Sunetul e normal. Nu. Rotile nu pliciuiesc asfaltul. Insemna ca acesta e uscat. Nu ploua. Ce bine! E inca intuneric, noaptea nu se mai da dusa atat de usor. Doar in blocul de vis-a- vis s-au aprins timid cateva lumini.

Le etajul 7, in bucataria unei garsoniere cat o cutie de chibrit, o femeie somnoroasa fierbe deja cafeaua. Imi imaginez ca la ea e cald si bine si miroase a cafea proaspat rasnita.La mine e frig din pricina geamului deschis, iar mirosul ceaiului de afine s-a risipit demult.

La 3, prietenul meu, batranelul de 80 de ani, mai iute decat argintul viu, curata deja pervazul cu o maturica. Nu. n-a nins, dar… nu strica. Ma uit la ceas: 6:35. Ma uit la batran, la harta fizica a Romaniei ce spanzura pe peretele din balcon si fluier cu admiratie. Stiu, nu e prea frumos, dar… Vecina lui, o doamna in varsta, care nu mai are somn, aprinde candela. Azi e sarbatoare mare: Sfantul Dumitru, 26 octombrie.

Un stol mare de ciori bezmetice intuneca si mai tare cerul smolit. Da, se poate! Tipa disperate si se rotesc amenintator. Curat Hitchcock! "Cer zapada." - aud in memorie vocea ferma a tatalui meu. Se intampla demult, in copilaria mea.


"Ce vrei? E Sfantul Dumitru! Protectorul pastorilor si al turmelor de oi ne vesteste ca iarna a venit.  A desfrunzit copacii de fruzele ingalbenite si le-a asternut, haina calduroasa, pentru pamantul inghetat. Oamenii aprind focuri pe dealuri, pentru a incalzi pamantul si pentru a goni fiarele. Focul purifica, alunga necazurile si apara impotriva relelor, spun batranii.

Copiii care se incumeta sar  peste ele, ca sa fie voinici si sanatosi tot anul care vine. Primesc rasplata bogata de poame gustoase - mere parguite, gutui aurii, nuci si covrigi. Sar si flacaii ca sa aibe noroc de mandruta faina in anul care va sa vie. Ehe, multe se intampla de Samedru, adica de Sfantul Dumitru, cum i se mai spune pe la tara."

"Tata, de unde stii atatea despre Sfantul Dumitru?" ma minunez copilareste. "Pai, asa cum iti povestesc eu tie acum, imi povestea si mie tata, bunicul tau. Il chema Dumitru si se tragea din neam de taran. Cum sa nu stie?"

"Si ce mai zicea bunicul, tata?" intrebam fericita de povestea adusa pe nepusa masa de niste ciori nesuferite. "Ei, povestea despre ciobanii care coborau cu oile de la munte dupa ce-si incheieiau toate scocotetlile incepute la Sfantul Gheorghe, cand se alcatuiesc turmele. De aici si zicala: la Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii."
"Si mai ce?" "Ei, povestea bunicul despre despre taciunii aprinsi, luati din focul lui Samedru, pe care gospodarii ii aruncau prin gradini pentru a avea recolta bogata in anul ce urma. Despre manjii care trebuiau tunsi ca sa le creasca o coama frumoasa si bogata. Despre femeile  ce imparteau grau fiert in lapte pentru sufletele celor din neam, dusi dincolo."

"Se spune ca Sfantul Dumitru le destainuieste si acum ciobanilor cat de grea va fi iarna. Daca, de ziua lui, a Sfantului, ciobanul pune afara, pe iarba, cojocul si de el se apropia o oaie neagra, iarna ar trebui sa fie blanda. Daca se apropie una alba, atunci iarna va fi aspra, cu viscol mare. Si multe altele…"

"Tata, dar noi, la oras de ce nu facem focuri?" "Facem, tata, dar in sobe. Ca sa nu se iste incendii.  Si ca sa ne incalzim!" raspundea tata sugubat. Ivita brusc dintr-un colt prafuit de memorie, amintirea mi-a adus un zambet fugar. Privesc soseaua. Nici de Sfantul Dumitru nu e mai libera!