Tags: indemn de poveste, lucian blaga
Din clima
fierbinte
a basmului,
sfinte
irog
inorog
c-un semn te invoc.
Din verde
molatic
s-aude
copita,
adânc,
păduratic,
apari ca ispita.
Târcoale nu-mi
da
şi nu
adăsta!
Ci
ia-o-nainte
când ceasul va
bate,
solie
cuminte
spre vechea cetate.
Când intri, ia
seama
la podul cu
vama,
la numărul
casei,
la curtea Frumoasei.
Cu
sunet de soartă
loveşte în poartă!
Atinge cu
cornul
de trei ori
zăvorul
ca-n rituri de
leac
rămase din veac.
Atinge şi
piatra
şi pragul şi
vatra.
Şi dacă
Frumoasa
îngăduie -
vezi-i
aleanul amiezii.
Atinge-i
coroana,
obrazul şi
geana,
năframa cu
lacrimi
şi perna cu patimi.
Tu las-o în
schimb
privirea să-şi
treacă
şi mâna
oleacă
prin albul tău nimb.
C-un muget dă-mi
veste
apoi
părăseşte
cetatea si
murii
spre pacea pădurii.
Lucian Blaga
