Tags: halloween, dovleci, fructe
Dac-ar trebui sa-mi precizez pozitia in legatura cu Halloweenul, as intra in gura prea multor oameni. Vreau sa spun doar asa: n-o fi nici de bine, n-o fi nici de rau. Nu pledez nici pentru traditie, nici pentru modernism. Zic doar ca uneori se reflecta cumva dorinta noastra de schimbare, de adaptare, de ALTCEVA.
Zilele trecute, ca in fiecare weekend, goneam - in limita permisa - pe DN1. Ne-om afla in UE sau nu, dar - stim cu totii - se poarta in continuare legumele si fructele intinse pe trotuar, fara cod de bare si ambalare igienica.
Ne mai oprim cateodata si noi, mai ales vara, la poarta unui mosnegut cu mainile crapate de munca si caruia i se vad serele in fundul curtii. Imi place mie sa cred ca nu e butaforie si ca nu se aprovizioneaza in realitate de la Piata de Gros...
Ei bine, am ramas cu gura cascata: tot drumul, pana pe-aproape de Ploiesti, am intalnit de data asta mosneguti mai mult sau mai putin autentici care vindeau... ghiciti ce? Dovleci! Dovleci frumosi, portocalii, rotunzi ca in filmele americane, de groaza. Mos Gheorghe a stiut deci ca a fost Halloween, si-a scos dovlecii din pivnita si i-a asezat langa ceapa rosie, tartacutele, strugurii si florile scoase din gradina. Asta inseamna sa accepti viitorul.
Iata, zic eu: dorinta de mulare pe nou, acceptarea realitatii si raspuns la necesitatile cumparatorului. Daca Halloweenul aduce un plus de zambet si bucurie, haideti sa-i dam o sansa. Poate ca va fi adoptat. Este o samanta pe care o arunci in vant: se prinde - bine, nu se prinde - asta e.
La fel este si de Valentine's Day. Imi place sarbatoarea asta fie numai pentru ca spun atunci "te iubesc" de 10 ori mai mult decat in alte zile... Ma gandesc atunci sa nu mai mormaim sarbatorile acestea, nici Valentine's Day, nici Halloween, nici curcanul de Craciun, nici uniformele absolventilor, cu tichii caraghioase...
Ma intorc deci la cele traditionale, rugandu-va :
"La popa la poarta,E-o pisica moarta,
Cine-o rade si-o vorbi..."
Liliana Grigore
