Tags: valea plopului, copii, valenii de munte
Asa ca am plecat spre Ploiesti, Valenii de Munte si mai apoi Valea Plopului langa Valea Screzii. Ne-am ratacit, cum era si de asteptat, dar ca si cand totul ar fi fost o minune, o masina a oprit exact in fata noastra, stiind unde mergem si aratandu-ne cum putem ajunge. Pe la ora pranzului am intrat intr-una din cele 3 casute gata construite, dornici sa vedem micutii abandonati. In prima casa erau sugarii...in jur de zece. Dormeau linistiti, inveliti din cand in cand de doici. Pentru ca sunt grupati pe varste, in a doua casa am gasit micutii scolari ce aveau lipit pe un perete orarul ce cuprindea rugaciunile zilnice, curatenia si mersul la scoala.
Peste tot erau picturi in culori atat de vii facute de cei mai talentati dintre ei: pereti colorati, icoane pictate pe lemn, desene pe hartie. In a treia casa erau copiii aflati in gimnaziu sau la liceu, copii ce nu mai privesc senin, care si-au dat seama unde se afla si cauta cu speranta un mod de a ajunge la o scoala buna care sa le ofere sanse mai mari. Toti te intampina bucurosi, aproape obisnuiti cu strainii, aproape cu dorinta de a le fi citite gandurile si de a fi ajutati.
In curand insa ni se alatura si parintele Tanase, cel care a pus bazele acestui loc, care traieste pentru a-i ajuta pe acesti copii. Incepe hotarat, subliniind ca desi fundatia pe care dansul o incurajeaza se numeste Provita, acesasta nu este o miscare agresiva impotriva avortului asa cum este ea cunoscuta in SUA, ci pur si simplu este o coincidenta de nume, el sfatuind insa ca oricare preot pe femei sa nu isi omoare pruncii prin avort.
Acest sfat este cel care a dus la sporirea numarului de copii de aici, mamele aducandu-i la Valea Plopului pentru a fi crescuti pana ce ele reuseau sa se stabilizeze financiar. Si totusi nu asa a inceput totul ci din nou, o minune a avut loc, de data aceasta in viata parintelui. Era o zi de iarna si a gasit pe pragul casei 5 micuti, toti in varsta de 3 pana la 5 zile. Nu stia ce sa faca cu ei, asa ca a plecat prin sat cu copiii intr-o patura. Oamenii curiosi il intrebau ce are in brate, iar dansul le spunea ca are copii si daca vor pot sa ia si ei unul. Asa ca pana seara reusise sa ii dea pe toti unor familii cu suflet bun. Si astazi din cei 220 peste 150 se afla la familiile din sat, ce i-au luat in grija ca pe copiii lor.
Ne intrebam cum se descurca parintele, de unde are bani pentru a-i creste pe toti acesti copii. Se pare ca nu de la stat, asa cum credeam, ci de la oameni care au vazut nevoile acestor copii, care vin de departe pentru a-i ajuta financiar si a le fi aproape. Asa se face ca au reusit sa construiasca 3 case, ca 60 de copii sunt deja impreuna. Insa lipsurile sunt mari: este nevoie de o centrala, alte doua case nu au geamuri si sunt absolut goala, doicile trebuie platite, copiii au nevoie de hrana, medicamente, imbracaminte, rechizite si multe altele.
Orice lucru este binevenit in micuta gospodarie, orice gest este rasplatit cu o rugaciune de multumire. As vrea sa puteti vedea cata nevoie este acolo de ajutorul nostru, cum fiecare lucru pe care l-am face ar insemna enorm pentru acesti copii. Cu totii am simtit ca putem sa le dam o sansa, ca in acest caz chiar depinde de noi, ca data viitoare o sa ii ajutam si mai mult, ca toti ar trebui sa povestim prietenilor ca da, exista un loc unde ajutorul nostru chiar este necesar.
Mai multe detalii puteti afla accesand www.valeaplopului.com
