Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: bucuresti, romania, Piata Natiunile Unite, Casa Poporului

Lucrez la o firma de succes, cu sediul in buricul capitalei: Piata Natiunile Unite. Astazi am uitat sa ma uit la ceas. Traiesc bucuria de a face la slujba ceea ce imi place, asa ca timpul trece repede. A batut de 9 si jumatate, seara. Am introdus codul de securitate si am ferecat imparatia in urma mea.

Portarul se sperie de mine cand trec pe langa el. Casca si isi intinde picioarele sub birou. Ies din cladire. Casa Poporului nu e asa aproape, dar, raportat la marimea ei, mereu am impresia ca-mi scuipa vreun parlamentar, pana la urma, seminte-n cap.

Trec strada cu sentimentul ca sunt stapana lumii, accentuat si din pricina tocurilor care mi se-aud clampanind pe trotuar. Mi-am pus sandalele astea special, ca sa par mai tanara, mai inalta si mai eleganta. Daca mi se duce piciorul intr-o parte, o sa fiu o tanara inalta, eleganta si cu fractura deschisa. Calc cu grija.

O iau printre blocuri, prin spatele Palatului Justitiei. In fata mea - o doamna. Se tot intoarce, cu teama ca o urmareste cineva. Imi imaginez ca par inofensiva, dar tot verifica sa nu ii smulg poseta de sub brat.

Trecem prin ganguri care miros a urina. Proaspata. Niste tineri isi sprijina motocicletele si rad zgomotos. Clampa-clampa, ma straduiesc sa nu raman prea in urma: macar suntem doua, cat ar fi doamna de sperioasa.

Traversez bulevardul si imi vine inima la loc. Masini - in coada, la semafor si vreo 50 de persoane asteapta tramvaiul. Niciodata n-am fost mai bucuroasa ca am stat in picioare 40 de minute pana acasa intr-un tramvai murdar si lenes, cu tocuri de 10 cm. Sper doar ca maine seara nu voi fi eu aceea cu ticul nervos de a privi intruna in urma...

Liliana Grigore

142 modele de contracte civile si comerciale
la pretul de numai 1 leu!