Tags: franta, vacanta, bunici, copii
Le-am spus si copiilor abia atunci cand am platit avionul si sejurul la hotelul din Disneyland, "just in case". Scenariul a fost dragut. L-am rugat pe Victor sa citeasca doar cateva randuri din contractul cu agentia de turism, ca proaspat absolvent al clasei I-a.
Tudor, mezinul, s-a prins imediat despre ce este vorba! I s-a latit un zambet pe fata, pe care nu-l voi uita usor, si a venit calm, fara sa alerge, sa ma stranga indelung in brate. Lui Victor nu-i venea sa creada - imi imaginez. Citea si citea si parca nu avea nicio reactie!
De doua saptamani, amandoi nu se gandesc la altceva, dar fiind diferiti, se comporta diferit. Cel mic raporteaza totul la aceasta plecare, face socoteli cate zile mai sunt... Cel mare pare mai intelept, dar da pe ascuns telefon matusa-sii, sa se asigure ca nu isi modifica programul si reuseste sa ne duca la aeroport...
Cireasa de pe tort: poate o sa mancam un an doar paine cu margarina, dar mai ramanem 3 nopti si la Paris. Digestia Disneyland e usoara doar cu o pastila de Tour Eiffel...
Nu ma astept sa fie usor. In avion, daca vor fi turbulente, va trebui sa zambesc, sa fac glume reusite si sa joc "telefonul fara fir". Doua ore la coada, la nu stiu ce trenulet in Disneyland, va trebui sa inventez alte nenumarate jocuri si sa ii adorm pe copii in brate (cel mare are 26 de kilograme, cam cat un sac de porumb).
Cu siguranta voi fi fericita in fiecare zi. Voi intra in lumea povestilor si a desenelor animate cu mare usurinta, odata cu copiii mei. Voi privi apoi din nou Parisul cu inima, langa oamenii cei mai importanti din viata mea... Voi fi acolo si voi fi si aici, pe hartie si-apoi in calculatorul vostru, sa va povestesc cu drag cum se traieste magia...
Liliana Grigore
www.blogcontabil.ro
