Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: workaholici, spitale, copii

Povesteam despre prea multa munca, despre epuizarea organismului, despre workaholici.

De luni de zile ma fortez sa nu dau in povesti "scary" din spitale. Cei mai fericiti nu le stiu decat din experientele altora sau de la Stiri - incarcate in fiecare zi, de parca ar fi toate ca cele de la ora 17...

N-o s-o fac. Nu voi spune ca la noi in spitale este in continuare ca si in "Moartea domnului Lazarescu". Totusi va strecor o poveste mica-mica, atat cat sa nu va duc cu gandul la altele mai "negre".

In urma cu vreo cativa ani - nu ca intre timp s-ar fi schimbat ceva prin spitale - in urma unui seminar unde se aflase ca si organizator, sotul meu s-a trezit cu o durere de cap violenta, care n-a vrut sa-l lase cu niciun chip. Ce sa va spun, in ultima saptamana dormise in medie 3 ore pe noapte.

Ne-am speriat ingrozitor, bineinteles. Am fost trimisi ( sotia este parte a sotului, bineinteles - totul NI se intampla, asa cum este normal intre doi oameni care se iubesc) la fostul Spital 9, Obregia, pentru investigatii. Nu a fost decat o furtuna intr-un pahar cu apa, dar n-ai de unde sa stii...

Ei, povestea este asa: trebuia sa faca un RMN. In sala a aparut un individ cu halat alb care i-a explicat sotului meu ce are de facut. El, disperat, ca orice roman care stie ca fara spaga nu functioneaza nimic, ii baga aluia in buzunar plicul, convins fiind ca este medicul specialist.

N-are haz sa mai spun, cred ca ati ghicit: nu era medicul, era brancardierul. Medicul a aparut dupa cateva minute si l-a invitat in sala. Pentru el n-a mai fost niciun plic, asta e. Dupa RMN, cu mintea muncita cum sa facem sa scapam de penibil (nicio sansa), ne-am infipt in bietul brancardier care isi facea de lucru pe langa noi, patruns de o vizibila recunostinta.

Dintr-o fraza, a aflat naucit ca nu-i era destinat plicul si ca a fost o greseala. Instantaneu a ridicat mainile ca la politie, deasupra capului: "Nici nu m-am uitat, sefu', ia-i, nici n-am deschis plicul!".

Peste vreo cativa ani, am dat-o-n bara din nou. Am confundat asistenta sefa cu anestezista, la operatia de polipi a copiilor. Doar ca atunci banii nu au mai fost recuperati...

Dragilor, deschideti ochii bine. Prostia se plateste...

de Liliana Grigore


Prindeti momentul favorabil si infiintati o ferma pentru piscicultura, afacere subventionata cu 140 de milioane de euro, pana in 2013!