Tags: concediu, parintii, Brebu, copii, Praga
De trei ani ne straduim sa plecam in concediu cu parintii de la Brebu si copiii...
Ca ne-mbolnavim de gripa aviara, ca n-avem bani, ca sunt prea mici copiii pentru drum lung - in primul an n-am mai plecat. Ca iar n-avem bani, ca se usuca toata gradina, ca moare cainele de foame - am ratat si-al doilea an.
De cate ori am fost in alte tari, am avut un nod in gat, pentru ca am fi vrut sa fie si parintii nostri acolo. Noi poate vom revedea si Atena, si Parisul, si Frankfurtul, si Viena, si Praga. Dar pentru parintii nostri ceasul bate mai repede...
Asta nu le spunem, desigur. E asa, o regula nescrisa intre copii si parinti: strigam in mod obisnuit unii la altii si ne intelegem cu greu unii pe ceilalti... Si totusi e mai mult de-atat.
Anul asta au trecut la artileria grea, stiindu-se incoltiti: ca e seceta, ca e pandemie, ca se misca prea greu si ramanem in urma din cauza lor. Dar noi nu-i "slabim" deloc.
Vom gasi pe cineva sa se ocupe de gradina. Sunt incarcate nuielele de zmeura si "se trec" pana ne intoarcem? Ei, asta e! Sa scot din congelator recolta de anul trecut? Pandemia - treaba ei! Cainele si cele 3 gaini vor supravietui, hraniti la fel de bine si in lipsa noastra. Si cum nu participam la niciun concurs de viteza, gata argumentele.
Deci vom pleca in excursie. Nu in lume, inca. Intr-o lume mai mica, in Ardeal. Doar acolo au dorit sa calatoreasca parintii nostri, care stiu sa ne creasca frumos copiii.. E un compromis bun, poate la anul vedem impreuna si Praga...
de Liliana Grigore
Fii expert in Codul
Fiscal si asigura-te ca ai inregistrari contabile corecte si perfect legale
