Nu stiu altii cum sunt, dar eu, una, n-am inghitit niciodata politica. Promisiuni zornaitoare? Lasaaati, lasaaati, am mai vazut... Lingusiri prin presa? Exagerari ale vreunui trust media care tine in brate pe unul si numai pe unul (pe unul si pe ai lui desigur)...

Cu toate acestea, imi calc cumva principiile - alea care zic sa nu ridici in slavi vreun politician - si exclam: domnule, Bucurestiul asta incepe, in sfarsit, sa arate a capitala!

Sunt atat de incantata! In sfarsit - locuri de joaca pentru copii oriunde intorci capul! Or mai fi ursuzi care sunt innebuniti ca aud in fiecare minut strigate si rasete de copii, nu zic nu... Dar cati?

In sfarsit copaci! Am vazut copaci, multi copaci proaspat plantati! Or mai fi dezaxati care arunca cu piciorul in ei sau care ii decojesc cu rautate, nu zic nu... Dar cati?

In sfarsit flori! Flori minunate, cum n-am vazut in Bucuresti si cum sper sa vad o mie de ani! Or mai fi adolescenti care sa rupa cate un boboc pentru iubite, nu zic nu... Dar cati? Ei, glumeam, sper ca vor fi intotdeauna!

Rasar din pamant, din iarba... uscata, covoare de gazon si ghivece ingropate in pamant pline cu flori, in locuri udate altadata numai de... caini. Am fost surprinsa de-a dreptul sa vad asta, de la o zi la alta!

Tot de la o zi la alta s-a transformat la propriu statia terminus a tramvaiului 7. Dintr-un loc prafuit, plin cu "homeless people" a ajuns un "boboc" de statie, cu bancute, copaci stilizati in ghivece de lemn, cu trotuar nou, elegant... De la o zi la alta.

Sunt alegeri si nu stiam? Cam asta era obiceiul impamantenit: sa se faca acolo ceva, orice, pe ultima suta de metri... Dar culmea, aici e vorba de bun-gust, nu e nici "ceva", nici "orice"! Hai sa ma mir "a bine" si sa sper intr-o viitoare stare de normalitate! Vedem noi ce facem si cu mitocanii, dar banuiesc ca asta mai dureaza...