Tags: Craciun, roman, traditii, sarmale, cozonac, colinde, Paris, San Diego, Montreal, New Jersey
O data la doua saptamani, in weekend, primesc telefon de la verisoara mea, Mimi, stabilita de cateva decenii la Paris. Si ea si sotul ei - oameni seriosi, cu slujbe stabile, care nu au de-a face cu valul de antipatie starnit de Sarcozy.
Legatura, rupta cativa ani buni, s-a reinnodat acum si bucuria regasirii ne face sa sporavaim cu jumatatile de ora la fiecare telefon. Suna ea, ca e weekend si poate vorbi cu toti cei dragi de-acasa.
"Ce faceti? Ati inceput pregatirile pentru Craciun? Ati luat bradut?" ma intreaba parca deja incalzita de apropierea marii sarbatori. Ii explic cu oboseala ca abia am reusit sa terminam curatenia, de cumparaturi ne ocupam in sapatamana ce urmeaza.
"Cum, nu ati pregatit carnea pentru sarmale? Eu m-am ales deja cu un cozonac, pufos, ca la mama acasa si chiar si cu niste sorici! Le-am bagat repede la congelator ca nimeni sa nu apuce sa atenteze la ele! Liviu mi-a cumparat azi si carne pentru friptura si sarmale. O nebunie! E si el pe aici, frunzareste o oferta de la supermarché, unde cred ca ne vom deafasura in forta. Trebuie sa luam varza murata pentru sarmale! Noroc ca se gaseste in pungi vidate!”
"Ce cadouri… de sezon! Cozonac… Cine te-a fericit cu sorici proaspat?" intreb eu amuzata.
"A venit Cristi (n.a. fratele ei) pe la noi, cu familia, intr-o scurta vizita. Cea mica prospecteaza ofertele de facultate de pe-aici. Au profitat de ocazie si ne-au aprovizionat cu cele necesare unui Craciun ca la mama acasa.
Vezi bine, chiar daca de ani buni suntem aici, la picioarele Turnului Eiffel, nu se poate sa nu respectam traditia noastra, romaneasca. Fara cozonac, sarmale si brad, nu exista Craciun. Si-n Ajun, sa stii, ne colindam intre noi, romanii. Mai tii minte cum colindam in copilarie, prin nametii cat casa, pe ulitele din Moldoveni? Cu traistutele pline de colindete?
Asa ca-n ziua de Craciun, dupa ce venim de la biserica noastra romaneasca unde vom fi cantat impreuna cele mai frumoase colinde ale noastre, ne strangem cu mic, cu mare si ne bucuram de marea sarbatoare, asa cum am invatat acasa, la ai nostri."
La fel ca Mimi la Paris, prietene de-ale mele, care au ales sa traiasca pe alte meleaguri de lume, impreuna cu famiile lor, la San Diego, la Montreal sau New Jersey, toate pastreaza traditia romaneasca. Magazinele cu produse romanesti (sau macar pe-aproape) le ajuta. Si romancele mai experimentate.
De Craciun se strang cu totii in jurul bradului si se veselesc cum e datina pe la romani cu sarmale si cozonac, stropite cu un vin de buturuga. Ca sa nu-si uite radacinile pe care nici furtunile unui ocean intreg pus intre tara si ei, nu le-au putut smulge. Si poate… sa-si mai stinga dorul de… acasa.
