Tags: Romania, Olanda, Bucuresti, Johan Bouman, de ce iubim Romania
Iata!
Plictisit de prea multa ordine, dar si de o viata previzibila in Olanda, unde toate problemele au fost deja rezolvate, Johan Bouman a ales in 2008 sa traiasca in Bucuresti, in cartierul Titan. Are 34 de ani, este casatorit si tatal unei fetite.
Lucreaza ca traducator pentru firme internationale, companii farmaceutice si Parlamentul European. Si pentru ca omul cat traieste, invata, a hotarat ca Facultatea de Drept ar putea fi distractiva in cazul in care s-ar plictisi de traduceri.
Casatorit cu o romanca a ales sa paraseasca tara natala in care viata trasata dupa sabloane rigide ii dadea dureri de cap. A ales Romania doar fiindca sotia sa este romanca, altfel ar fi plecat in Germania ori SUA.
Nu regreta. Fascinat de Romania din prima clipa, continua si azi sa se minuneze la fiecare pas. De unde asa ceva in Olanda?
La primul contact cu Romania a fost fascinat. La Bucuresti a fost incantat sa gaseasca un "ger uscat, sanatos", zice el, satul de frigul umed din Amsterdam. A admirat Dambovita inghetata si metroul vopsit cu grafitti-uri salbatice. Cooooool! Si la propriu si la figurat!
S-a speriat de cladirile din Grozavesti care stateau gata, gata sa se darame. Dar i-a trecut. Stratagema portarului, care nu l-a lasat sa intre in caminul de fete fara o sticla de vin mita, l-a amuzat. Exotic! Era in Olanda rost de asa ceva?
"Olanda este supraorganizata. Oamenii discutau amanunte si erau foarte seriosi, iar mie mi se pareau neimportante problemele lor. M-am plictisit de previzibilitate, de faptul ca totul este rigidizat si are o procedura prestabilita. Olandezii au rezolvat problemele de baza si sunt atenti numai la chestii de procedura, nu mai stiu ce inseamna o problema adevarata", spune Johan.
Vezi cum stau lucrurile? Pentru aceleasi motive: dezordine, legislatie nesigura, vanzolelala, instabilitate politica si de toate felurile, haos in toata regula, zilnic, mii de romani aleg sa plece. Johan Bouman a ales sa fie strainul care se minuneaza zilnic de exotismul vietii de aici. Si adora schimbarile prin care trece zilnic Romania.
Si mai recunoaste ca din salariul de traducator pe care-l are aici (mediu in tara sa natala), in Olanda nu ar fi putut trai asa de bine. Viata e mult mai scumpa. Aici e fericit. Se descurca destul de bine si este multumit ca incet, dar sigur lucrurile se schimba in bine: Parcul IOR “da clasa” parcului central din Amsterdam, chioscurile au disparut, cartierul devine mai frumos pe zi ce trece.
E drept ca daca s-ar ivi vreo problema majora, de sanatate sa zicem, s-ar intoarce in Olanda. Majora am zis! Altfel, a mai apelat la serviciile de sanatate romanesti si, ei ce ziceti de asta, a fost multumit.
"Poate spitalul nu este vopsit, poate medicul nu este la curent cu ultimele informatii despre nu stiu ce tehnica, dar 90% dintre problemele medicale le pot rezvolva si aici. Am fost in spital si la particular si la stat. Nu am platit spaga, mi s-a vorbit politicos. Medicii isi cunosc meseria. Nu ma pot plange".
O fi greu sa traiesti fara sa te plangi vesnic? O fi greu sa pui umarul? Sa gasesti resurse sa te bucuri, aici, la tine acasa, de ceea ce ai? O fi asa greu sa traiesti in tara ta? Cum? Nu te numesti Bouman? Nici Robinson? Am inteles!
Te pomenesti ca pana la urma, in Romania n-o sa mai fie nici picior de Popescu sau Ionescu... Iar Bouman, Robinson, Eram sau van Itterbeek... vor fi la ei acasa.
Poate ar fi mai bine sa invatam de la ei sa iubim Romania?
Sursa: www.gandul.info/de-ce-iubim-romania
