Alt-Fel.ro» Articole» Romania altfel» Misterios albastrul de Voronet tace

Tags: Voronet, albastrul de Voronet, UNESCO, Capela sixtina, Humor, Sucevita, Moldovita, Arbore, stefan ce

---

"Capela sixtina din nordul Romaniei", Voronetul, este una dintre capodoperele de arta romaneasca autentica intrata in patrimoniul UNESCO alaturi de alte manastiri din nordul Moldovei, precum Sucevita, Moldovita, Humor si Arbore.

Nenumarati pictori si chiar chimisti au incercat sa desluseasca amestecul de substante care alcatuiesc culorile binecunoscute in zona: albastrul de Voronet - un mister viu, albul de Humor, dar si celelalte culori facand parte din cromatica bucovineana - ruginiul intens, galbenul, ocrul, violetul si cinci nuante de verde. Compozitia culorilor folosite de mesterii bucovineni a fost deslusita cu usurinta.

De exemplu s-a descoperit ca celebrul alb de Humor isi datoreaza stralucirea, vizibila si azi, amestecului dintre branza de vaci degresata si pulberea de var. Caseinatul de var rezultat - cum se numeste azi - este un lichid, desi elementele din care este alcatuit sunt solide. Dupa ce se aplicau culorile, apa iesea din tencuiala si forma o crusta a carei menire era aceea de protejare a picturii. Albul era ultima culoare aplicata si se folosea generos pentru a da luminozitate vesmintelor si chipurilor de sfinti.

Doar albastrul cerului de Voronet coborat si pe peretii exteriori ai manastirii continua sa-si pastreze cu sfintenie taina alcatuirii sale. De peste 500 de ani!
Specialistii spun ca acest albastru ar fi comun si altor manastiri din Moldova. Dar aproape toti cei care au vazut Voronetul semet profilandu-se pe fundalul unui cer senin de vara, jura cu mana pe inima ca asa ceva nu exista decat la Voronet. Albastrul viu, aplicat pe un fond de culoare neagra lucioasa (carbune de lemn), pentru contrast, uimeste si azi ochiul si sufletul privitorului prin prospetimea sa.

Dincolo de ce-ti spune inima, cercetatorii au descoperit ca vopseaua, care straluceste intens pe peretii Voronetului de mai bine de 500 de ani, are la baza pulbere de azurit - un cristal de culoare albastru intens, originar din China, Maroc sau Namibia. Iata deci, se pare ca pictura manastirii la acea vreme trebuie sa fi costat o avere, avand in vedere suprafetele mari pictate cu albastru.
Diferenta dintre albastrul de Voronet si cel folosit la pictura celorlalte manastiri bucovinene poate proveni si de la tehnica folosita de mesterul zugrav de la Voronet, care a pictat frescele dupa ce a asigurat un anumit grad de umiditate al peretilor. In plus, liantul trebuie sa fi fost altul decat varul folosit uzual, deoarece acesta, dupa uscare, albeste culorile. Ori aici nu e cazul.

Cert este ca, nici pana in ziua de azi, testele minutioase de laborator nu au reusit sa scoata la iveala secretul substantei organice folosite drept liant pentru omogenizarea prafului de azurit. Deosebita este si tehnica de lucru aplicata de catre pictorii moldoveni - diferita de cea a vremurilor bizantine - tehnica deosebit de ingenioasa care a dat rezistenta picturii in fata intemperiilor si care ne permite noua azi sa ne bucuram sufletul cu asemenea comori.

Cronici stravechi din vremea lui Stefan cel Mare pomenesc despre multimea butoaielor cu tuica de prune trimise periodic pictorilor. Ori fi fost ei urmasi ai dacilor iubitori de licoare inveselitoare, dar atat de mult cat primeau, nu puteau bea. Iar timp pentru comert cu bautura nu aveau, fiindca erau ocupati cu pictura manastirilor. Si atunci?

Sa fi avut tuica un alt rol decat cel binecunoscut? Taina butelcilor ajunse pe santierele lacasului de cult trebuie sa fi fost alta. Exista supozitii, confirmate partial si in laborator, ca bautura ar fi putut fi folosita la tencuiala peretilor si in amestecul culorilor. Dar cine stie cu adevarat?

Toate cele pe care vi le-am impartasit aici demonstreaza inca o data un lucru atat de des afirmat: romanul este un om deosebit de ingenios, de talentat, de creativ. Multi dintre cercetatorii fenomenului “albastru de Voronet” pun accent pe inventivitatea mesterului capabil sa foloseasca o tehnica imbatabila in fata trecerii timpului si a asprelor intemperii.

De la tencuiala deosebita in care sunt prinse perlele in relief de pe vesmintele domnitorilor, la culorile deosebit de vii, in special azuritul si malahitul, toate demonstreaza puterea unui liant organic nascocit de mintile creatoare ale mesterilor bucovineni.

Frumusetea tacuta a frescelor create de ei atunci transcende timpul si ne imbogateste pe noi, romanii privitori cu sufletul azi.