Tags: romani, Romania, Brancusi, Henry Coanda, Seattle, Starbucks, Boeing, Space Needle
Mai zilele trecute am primit de la matusa mea, Anda, un om ce a scris istoria in Televiziunea Romana, un documentar despre romanii inteligenti. Romanii care, oriunde s-ar fi aflat, au dat frau liber inteligentei native si imaginatiei, daruind lumii opere de arta si inventii care au revolutionat domeniul din care fac parte.
Documentarul se numeste " A world without Romania" ("O lume fara Romania") si este realizat de unul dintre romanii care fac ca limba romana sa fie a II-a limba vorbita la Microsoft, Seattle.
Acolo, in Seattle, Orasul Ploii… poate o clipa sa fi tanjit dupa verile insorite si toamnele de rug aprins de-acasa…
Acolo, in Seattle, unde The Space Needle strapunge indraznet cerul… se poate ca macar o data, dorul sa-i fi adus in fata ochilor semetul simbol al eternitatii neamului romanesc - Coloana Infinitului iesita din mainile de taran autentic ale lui Brancusi.
Acolo, in Seattle, unde Boeing- ul se avanta dezinvolt catre orizont… se poate ca amintirea inventiei genialului Henry Coanda, avionul cu reactie, sa-i fi dat motive de mandrie ca este roman. Si poate ca a gandit atunci ca fara brilianta minte a lui Coanda, Boeing-ul… cine stie cand si daca ar fi aparut.
Si tot acolo, in Seattle, la un Starbucks original… se poate sa-i fi incoltit in minte ideea de a arata mapamondului ca Romania a contribuit la evolutie cu inventii valoroase, fara de care azi n-am putea trai. Ca Romania este "raspunzatoare" de multe dintre lucrurile care dau frumusete si savoare vietii."Am facut-o cum ne-am priceput mai bine." si-a spus el.
Si, cu siguranta s-a simtit mandru ca este roman! A spus-o si a aratat-o lumii intregi. Asa cum s-a priceput el! "We did it our way!"
Asemenea filmulete gasesti pe You Tube si circula pe net. Iar cand un roman iti trimite un mesaj continand filmul si avand ca subject line cuvintele " Pentru Romania" inseamna ca am inceput sa ne aducem aminte cine suntem, de unde venim, ce-am fost in stare sa facem…
Sa ne ridicam fruntile, sa ne indreptam coloana vertebrala si sa privim spre viitor cu incredere in fortele noastre.
Sa fie acesta primul pas spre trezirea constiintei de apartenenta la un neam care inca mai are multe de spus? Ce fain ar fi!!!
