Tags: Romania, frumusete, oameni, Enescu, Bracusi, Paris
Ce am sa va spun?
E-altfel Romania se doreste a fi o dovada a faptului ca traim intr-un spatiu binecuvantat de Dumnezeu cu plaiuri de o frumusete magica, cu oameni inteligenti, cu traditii care-i uimesc pe straini si pe care unii dintre noi nici nu le cunoastem. Poate ca a venit timpul sa le facem cunoscute sau sa ni le reamintim. Pentru a mai prinde un pic de putere sa mergem mai departe.
Prea vedem negru in fata ochilor. Prea ne vedem doar prin ochii strainilor care ne prezinta oripilati ca pe un popor barbar, care-si paraseste copiii in strada, prada bolilor incurabile si care-si trimite romii la cersit pe strazile Parisului.
De ce sa permitem sa ne fie luate valorile? Va rog, ascultati un pic: http://www.youtube.com/watch?v=3Bb2v3TdgOs&feature=related
Ce simtiti?
Stiati ca George Enescu, talentat roman de-al nostru, este inmormantat la Paris, in faimosul cimitir Pere Lachaise si niciun cuvant de pe crucea lui nu aminteste ca a fost roman?
O sa-mi spuneti ca am ceva cu Parisul. N-am. Desi frati de ginta latina, au fost unii dintre cei mai vehementi critici ai nostri. Cei mai ferventi acuzatori ai nostri, desi se mandresc cu un Enesco, Brancusi sau Ionesco… Si unde mai puneti ca odinioara, Bucurestiul avea renumele de Micul Paris…
As vrea ca fiecare poveste impartasita aici, pe E-altfel Romania, sa fie pentru voi inca un motiv de bucurie pentru ca Romania poate fi si altfel. O Romanie pozitiva si indrazneata. O Romanie pentru care merita sa punem umarul. De aici, de acasa. Sau de-acolo, din departari, de unde ati ales sa traiti.
Poate intr-o zi am sa va spun povestea unui om deosebit pe care l-am intalnit sau despre care am aflat. Caci oamenii sunt bunul cel mai de pret, averea vie a acestui pamant. Poate intr-alta am sa va dezvalui imagini de-o frumusete salbatica, locuri ce pot concura cu cele mai frumoase de pe Pamant. Pentru ca merita sa le cunostem si sa le aratam lumii intregi.
Poate o sa descoperim impreuna traditii si obiceiuri care sa ne ajute sa ne mai indreptam un pic coloana. Sa mai ridicam fruntea. Sa mai punem osul la treaba, in loc sa ne vaicarim.
Stiti ce? Nu-mi ies din cap cuvintele unui englez care s-a stabilit intr-un sat la noi si se simte mai roman decat toti romanii ce-l inconjoara:
«Se plang romanii ca n-au bani? Ca n-au televizor sau parte de vacante in strainatate? Ca sunt saraci si nu sunt respectati? Si se grabesc sa incheie contracte sa munceasca prin straini cand ei stau cu fundu’ pe un sac de aur? Treaba lor! Ce-ti trebuie televizor cu crime, violuri si tiganeala politica? Ce-ti trebuie tari straine cand tara ta e atat de frumoasa, iar pamantu-i atat de bogat?
Au plans parintii, strabunicii, despre astea? Nu. Daca intrati acolo in biserica din satul meu, din Idicel, construita in 1881, vedeti ca scrie “lucreaza si roaga-te”.»
Biserica din satul lui... De ce un strain a avut ochi sa vada toate acestea si noi nu?
Si daca avem nevoie de exemplul romanilor care au reusit, si slava Domnului, sunt destui, atunci sa-l facem cunoscut!
Fiindca, omul sfinteste locul!
