Tags: roman, englez, Graham David Robinson, copii, pamant, turism rural, agroturism, voluntariat, Londra
Fascinat de frumoasa romanca a gandit un plan. Sa mearga in tara ei. Sa-i cunoasca radacinile, neamul. Sa intemeieze o famile, sa aibe prunci sanatosi, sa ridice o casa, sa sape o fantana, sa sadeasca o livada. Totul pe un pamant nou.
N-a fost sa fie. Romanca l-a parasit si s-a intors la Londra. El a ramas in tinutul muresean. Idicel Sat, nu Padure, de la Dealul Merilor - Apple Hill. "Eu la pamantul acesta am pus radacinile cu adancime, nu am cum sa plec inapoi, aici ma simt acasa." - spune englezul romanizat.
Si-a luat o casa pe care o ingrijeste singur si un teren pe care-l cultiva. Ara, sapa, praseste, seamana, pliveste, culege roadele. Cultiva fructe, legume, hraneste animalele, gateste, pune mauraturi pentru iarna. Si-si ajuta vecinii care s-au obisnuit cu uriasul blond cu ochii precum apele nordului.
A invatat romaneste caci n-a avut incotro. La sat oamenii nu vorbesc englezeste. Ce-i ramanea de facut ? Sa plece sau sa ramana. Si a ramas. Sa nu se inteleaga cu nimeni sau sa invete. Si 3 ani a invatat. Din carti, din ziare, de la vecini, din discutii. Romanca il parasise fara a-l invata macar un cuvant in dulcele grai al romanilor. Cu ea vorbise doar englezeste. Si ea se-ntorsese la Londra. El ramasese. Pe pamantul strain unde-si gasise linistea ce-o cautase toata viata.
Londra? Trecut. 20 de ani de impresariat artistic de varf. Costume la sapte ace, vedete, vacarm, vise sfaramate, atentate, monarhie, scandal. Se saturase. Si, asa cum isi facuse planul la 15 ani, venise vremea sa paraseasca orasul si sa se-aseze intr-un colt linistit de natura.
Coltul de rai numit Dealul Merilor i-a furat inima. S-a angrenat trup si suflet in viata satului. A initiat prin internet o activitate de voluntariat strain, prin care oameni de peste hotare, in functie de aptitudinile pe care le aveau, veneau in zona pentru a munci si ajuta la diverse activitati rurale. Plata lor: casa si masa la care aveau sa se infrupte din roadele naturale al pamantului, linistea si parfumul fanetelor, frumusetea datinilor locului.
Se plang romanii ca n-au bani? Ca n-au televizor sau parte de vacante in strainatate? Ca sunt saraci si nu sunt respectati? Si se grabesc sa inchie contracte sa munceasca prin straini cand ei stau cu fundu’ pe un sac de aur? Treaba lor! Ce-ti trebuie televizor cu crime, violuri si tiganeala politica? Ce-ti trebuie tari straine cand tara ta e atat de frumoasa, iar pamantu-i atat de bogat?
"Au plans parintii, strabunicii, despre astea? Nu. Daca intrati acolo in biserica din satul meu, din Idicel, construita in 1881, vedeti ca scrie «lucreaza si roaga-te»."
Si el lucreaza. Actiunea de voluntariat a crescut an de an. Acum abia mai face fata cererilor. A mai ridicat casute in care strainii sa se poata adaposti. Ei participa la renovarea caselor din sat, la amenajarea livezilor, la ce este nevoie in gospodariile celor neajutorati.
Sam a facut o firma, a vrut sa mai cumpere teren arabil, dar legea nu i-a permis. Are insa 24 de capre si 2 cai.
Oamenii il iubesc. E de-al lor. Traieste si simte romaneste. A infiintat pentru ei chiar o asociatie rurala care desfasoara activitati in folosul lor. Organizeaza Sarbatoarea Cepei la Ideciul de Sus mai ceva ca un primar local. Dezvolta turismul rural si agroturismul, combate falsitatea si promoveaza valorile traditionale. Ca un bun roman ce se afla. Poate cineva demonstra contrariul?
Mai ales cand omul sustine ca n-a terminat. Ce mai are de facut?
De-ntemeiat o familie, de facut prunci frumosi si nazdravani. Aviz amatoarelor!
Mai are de "crescut" un cartier turistic, de scris "niste carti despre solutiile socio-economice la problemele din lume, dar si niste poezii si povesti pentru copii."
Daca are vreun regret?
Da! La Londra putea comanda la orice ora mancare indiana si in cateva minute o avea pe masa. Pana se va putea si asta la Idicel Sat, se desfata cu mancaruri gatite de el din hribii de prin padurile locului. Ori cu diverse bucate ardelenesti, vietnameze sau mediteraneene dupa cum ii e pofta.
Nu. Graham David Robinson nu are alt regret! Nu are timp. deschide noi drumuri, ca un adevarat Robinson. Englezul pe al carui dosar aflat la ambasada engleza scrie "s-a facut cioban ardelenesc" e ocupat cu altceva. De exemplu, se straduieste sa ne invete sa ne iubim tara.
