Tags: pensionar, romani, pensie, talent, bani
Nu, nu este o cronica a vestitei emisiuni in care sumedenie de oameni, manati de cine stie ce imbolduri, aleg sa se dea in stamba. Cand si cand vreun talent genuin mai reuseste sa ne uimeasca. Fiindca romanii sunt talentati. Dovada stau atatia mari oameni de cultura, de stiinta, inventatori sau mari artisti.
Nu, azi nu este vorba nici despre Cristi Porumboiu, nici despre Ada Condeescu desi merita cu prisosinta. Nu! Azi este vorba despre acei oameni simpli al caror talent este acela de... a supravietui.
Aud la tot pasul: romanii sunt lenesi, romanii sunt hoti, smecheri… Oare?
Lenesi?
Statisticile spun ca 6 din 10 romani se pregateasc sa munceasca si dupa ce se vor fi pensionat. Si asta in timp ce turistii germani cu varste de peste 70 de ani se bucura in fiece vara de ospitalitatea noastra, canta yodeller-e si beau bruderschaft.
De ce sunt romanii dornici de atata munca? Adevarul? E dur. 60% dintre romani sunt siguri ca doar din pensie nu vor putea supravietui. Pentru ca intretinerea, medicamentele (si alea compensate!) si painea pe-o luna le "mananca" intreaga pensie.
Hoti? Smecheri?
Aiurea! Romanul este inventiv! Dovada:
Sambata pe la amiaza, in fata unui supermarket bucurestean. Hiperaglomerat, caci nu-i asa? Acesta e momentul potrivit din saptamana in care faci cumparaturi. Parcarea plina-ochi de masini care de care mai dichisite si lipsa carucioarelor imi dau dreptate: nu ai unde sa arunci un ac.
Ce face romanul nostru pensionar si inventiv?
Cum orice mare inventie s-a nascut datorita unei nevoi, nea Gheorghe s-a gandit la un mod inedit de a-si rotunji venitul lui de pensionar amarat.
Cu tamplele albe, curat imbracat, purtand grijuliu in mana o sacosa de 1 leu, este chiar sprinten pentru cei 72 de ani ai sai. Cu ochi de vultur (mai plesuv, ce-i drept) scruteaza parcarea in cautarea vreunui carucior abandonat. Multi dintre posesorii de masini renunta la a mai duce caruciorul la locul lui, lasandu-l la intamplare. Ca asa mai e cate unul: oricand doritor sa incalce o regula de bun simt.
Indata ce l-a zarit, nea Gheorghe se repede (atat cat ii permite piciorul stang pe care-l tareste din greu) in parcare pentru a recupera caruciorul. Pune sacosa in carucior si se intoarce in fata intrarii unde clientii abia sositi cauta disperati un carucior liber. Ii salveaza nea Gheorghe care, cu marinimie isi ia sacosa din carut, cedandu-l celui care a fost mai infipt si i-a oferit primul batranului fisa de 50 de bani.
Nea Gheorghe baga banii in buzunar multumit si incepe din nou cautarea asidua. O data, de doua ori, de noua ori… de cate ori merge. Nevoie de carucioare este permanent. Iar sambata la pranz, e vad bun!
Angajatii supermarketului se mai fac uneori ca nu-l vad cum aduce din parcare cate 2 carucioare deodata. Le este si lor mila de batranul care a gasit cum sa faca rost de ceva banuti. „Nu multi dar… Multumesc lui Dumnezeu, merge.”
Tehnica lui e bine pusa la punct. Cand nu gaseste carucior in parcare, se uita dupa cineva care iese din magazin si vrea sa-l lase. "Puteti sa mi-l dati mie?" intreaba batranul decent imbracat, purtand in mana sacosa de 1 leu ponosita. "Dar n-am 50 de bani sa va dau…" Acum depinde de cel/ cea cu carutul… Femeile in varsta mai miloase sau bune crestine vor face fapta buna. Tinerele si tinerii cu muzica urland in casti vor aproba ingaduitor din cap, cedand carutul.
Doar una/vreunul mai artagoasa/artagos il va lua la rost: "Dar mie, mie cine-mi da? Boc?" Atunci nea Gheorghe se retrage politicos, cerandu-si scuze pentru suparare. Si cautarea reincepe. Poti sa-l acuzi? E hot? E smecher?
Nu. Poate c-ar sta si el acasa, in fotoliul de sub umbrarul lui de vita. A rodit si miroase frumos. E racoare si bine. Decat sa alerge prin soarele fierbinte dupa carucioare…
Dar traim in Romania – tara tuturor posibilitatilor! Tara in care inca mai exista pensii de 30.000 lei, someri cu ajutor de 7.000 lei, dar si batrane cu pensii de 3 lei. Scuzati! De 4 lei! Ca i-au marit pensia cu 1 leu anul trecut!
