Tags: aldous huxley, insula, castig, bucurie, iubire, marin sorescu
"Nimeni nu are nevoie sa plece niciunde altundeva. Ne aflam cu totii, macar de-am fi constienti de asta, deja acolo. Dac-as sti cine sunt de fapt, as inceta sa ma mai port ca ceea ce cred ca sunt; si dac-as inceta sa ma port ca ceea ce cred ca sunt, as sti cine sunt." (Aldous Huxley, "Insula")
Cat de des ne chinuim sa ne sustragem vremurilor, pentru a trai in aerul nealterat al nepasarii? Ma gandesc la ruptura de nivel, la iesirea din timp, la decablarea de retea, pentru a zace in propria lipsa de urgente? Aproape niciodata, vine raspunsul.
Daca nu te dai un pas inapoi, nu ai cum sa vezi inaltul. Daca nu ai ragaz pentru interogatie, devii frivol, desi te vrei, din contra, profund. Virtutea intelepciunii se castiga cu rabdare si tem-po-ri-za-re. Reflexivitatea are nevoie de singuratate si de timp. Constructia de sine nu se intampla peste noapte.
Muncim pentru castiguri de care nu ne putem bucura. Suntem atat de prinsi de mecanismul financiar, incat nu mai putem gusta nici macar deliciul primirii unui cadou care nu mai vine sa umple un gol, ci pentru ca asa trebuie sa vina.
Indragostitii repeta, de la inceputurile lumii, probabil, aceleasi fraze, fara a se lasa demoralizati ca i-au auzit si pe altii vorbind la fel. "Suntem irepetabili" pare a fi sloganul iubirii proaspete, cu aripi, care imbraca si cel mai banal cotidian in mantii de stele. Se trece de la euforie la papuci si cerul se inchide. Cei norocosi, o iau de la capat. Ceilalti isi imagineaza ca o fac.
Exista iubire adevarata? Probabil ca nu. Daca exista cat de putine regrete, daca apar sincope si nefericiri, ale tale sau ale altora, atunci exemplaritatea cuplului sfarseste in mediocritate. Iubirea adevarata nu e suferinta, ci creativitate, simplitate. Ati vazut asa ceva? Eu nu.
Cea mai frumoasa descriere a banalului cotidian, atat de complex si de dramatic pentru fiecare dintre noi, a facut-o Marin Sorescu in poezia "Capriciu".
Alina Negrutiu
