Tags: armonie, poveste, flori, oameni
«O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul ducea intreaga cantitate de apa.
La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate plin. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa. Se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa-zisa nereusita, cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"
Batranica a zambit: "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau. Am plantat seminte de flori pe partea ta de poteca si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem de la izvor, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care sa-mi improspateze casa si sa-mi lumineaza ziua."
Morala
Fiecare dintre noi avem defectul nostru. Insa "crapaturile" ne fac viata atat de interesanta si ne rasplatesc atat de mult! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ceea ce este bun in ea.
Deci nu uita sa mirosi florile de pe partea ta de drum!»
Iti doresc o zi in care, poate, pentru prima data, sa privesti oamenii si pe tine insuti cu alti ochi.
sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com
