Tags: oameni, constantin noica, viata, prietenie, lume
"Oameni. Nu lucruri, nu peisaje; oameni. Sa fii insetat de omul nou, asa cum esti de lumile noi. Caci fiecare om e o forma de incapatanare, adica o idee. Si-ti place sa vezi care e gustul ideii, care e vocea ei. Cum surade ea." (Constantin Noica)
Este destul de greu sa vii in urma lui Noica, sa-i continui firul logic. Citatul m-a impresionat insa, pentru ca am fost nevoita sa-mi reevaluez relatile cu o persoana pe care o credeam apropiata. In ce masura poti sa fii sigur de cineva? Cat de mult poti miza pe prietenie, pe loialitate, pe incredere? Oricum, ma pot considera fericita ca am parte de intalniri care ma fac sa-mi pun intrebari.
Ritmul interior este impulsionat de cel exterior, de dansul cu celalalt. Inteleg acum ca armonia nu se poate sustine egala cu sine, caci exista o lege a cresterii tensiunii care ajunge, in cele din urma, sa se sparga.
Si, pentru ca destinul ne trimite tot timpul la celalat, trebuie sa ne rugam ca acesta sa poata sa ne lase sa crestem. Fapta trebuie sa preceada programul, avem nevoie de impulsuri pozitive, asta inainte de a ne deslusi in cuvinte sau asteptari viitorul. Lumea imediata este cea care conteaza si ea este
creata de noi insine si de relatiile cu ceilalti, de dansul nostru. Ea va fi cu atat mai buna, cu cat suntem mai sinceri si traim si cu noroi, dar cu onestitate.
Click Aici si citeste articolul intreg pe portalul www.Manager.ro.
