Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: bani, viata, fericire

Am crescut cu povestirile bunicii mele referitoare la marele crah financiar din anii 1929-1933. Ideea ca un om poate lua decizia sa se arunce de la etajul 90 al unui zgarie-nori din Manhattan nu numai ca m-a marcat foarte mult la acea vreme, dar m-a lasat si continua sa ma lase perplex. Cum e cu putinta ca o fiinta umana sa isi ia viata, sa se sinucida doar pentru ca a pierdut la bursa tot? In ce hal poti ajunge sa te identifici cu banii, cu bursa, cu economia, cu profesia ta, incat sa simti ca nu mai poti continua daca dintr-o data nu mai ai bani, bursa a picat, economia e in corzi, iar profesia ta nu mai are cautare?

A trai inseamna, in proportie de 90%, a te replia, a te adapta mereu la schimbare, a gasi mereu raspunsul adecvat pentru situatiile in care viata te pune. Nimic, absolut nimic nu poate justifica gestul total, definitiv de a spune "stop!" vietii care-ti curge prin vene. Nici macar tragica pierdere a unuia sau a mai multora dintre cei dragi, dintre cei pe care ii iubesti. Pentru ca sigur mai e cel putin o persoana, cel putin un om pe planeta asta care te cunoaste si caruia ii va parea foarte rau daca tu faci acel gest dement.

Cu atat mai putin se justifica sinuciderea atunci cand recurg la ea oameni care sunt perfect sanatosi, care au familii, prieteni si frunze verzi vara in copaci. Ai pierdut tot, toti banii? Ei, si? Important e sa te fi bucurat de ei atunci cand i-ai avut din belsug. Atunci, cu siguranta, nu vei avea regrete. Daca ajungi insa sa pierzi toti banii si brusc iti vine sa te pui de-a curmezisul sinelor de tren, atunci inseamna ca, de fapt, n-ai stiut niciodata sa te bucuri de bani, n-ai stiut niciodata sa-i folosesti cu adevarat.

Am spus-o de nenumarate ori si mi-am atras nenumarate critici din partea celor care eronat se considera "oamenii lui Dumnezeu": banii sunt buni! Decat sa n-am bani, prefer sa am. Si consider ca orice om sanatos la cap trebuie sa gandeasca asa. De ce? - Foarte simplu: daca ai bani, te poti face pe tine insuti fericit si ii poti face si pe altii. Si nu mai vreau sa aud nici macar o singura data tampenia aia cu "banii n-aduc fericirea". Da, banii nu o aduc direct, dar o pot aduce indirect.

Pentru ca un copil sarac din Africa, copil ce nu mai are, ca ruda, decat o mama (restul familiei murind in lupte fratricide), va fi nu fericit, ci pur si simplu extaziat daca va primi 500 de euro. Isi va ajuta in primul rand mama bolnava. Ii va cumpara medicamente. Ii va cumpara mancare buna si sanatoasa ca sa se intremeze. O va ingriji. ...Pentru ca o iubeste.

Sa mai dau un caz posibil si probabil foarte des intalnit pe Terra? - O mama munceste de dimineata pana noaptea pentru a obtine suficient de multi bani cat sa-si poata creste fiul. Vrea sa-l trimita la o scoala buna, pentru a-i garanta un viitor frumos, insa, orice ar face, pur si simplu nu poate, nu are de unde sa stranga atat de multi bani. Dintr-o data, intr-o buna zi, cand se astepta mai putin, ajutorul vine: o anonima este gata sa o sponsorizeze. O alta mama, care se luptase, in trecut, cu aceleasi dificultati financiare, este sensibilizata de cazul femeii din situatia noastra ipotetica si o ajuta pe aceasta oferindu-i toti banii de care are nevoie pentru a-si trimite copilul sa studieze la o scoala cu adevarat buna. ...Va fi sau nu fericita prima mama? ...Dar a doua, donatoarea anonima?

Banii sunt buni! Dar conditia obligatorie pentru a nu o lua razna este aceea de a nu te prinde cu lipici puternic de ei. Fa-i, in numar cat mai mare, foloseste-i pentru a te face fericit(a) si pentru a-i face fericiti pe cei din jur, cheltuie atat cat iti permiti si iti face placere sa cheltui. Insa nu te rezuma la asta. Daca ai multi bani, du-te 3 zile la munte si stai intr-un cort sau intr-o casa obisnuita a unor localnici obisnuiti. Daca nu o iei razna in cele 3 zile de nebelsug, inseamna ca esti in regula: poti avea si cateva milioane de euro! Daca, dintr-un motiv sau altul, la un moment dat nu ii vei mai avea, te vei apuca sa faci altii, te vei bucura de mireasma trandafirilor dintr-o gradina frumoasa sau pur si simplu te vei minuna ca inca respiri.

Banii sunt buni, dar nu va sinucideti! :)

Liviu Plesoianu