Tags: publicitate, UE
Intinse mana dupa telecomanda televizorului. Aratatorul apasa pe primul buton iesit in cale. Publicitate: "Cumpara trei sticle de Chix, uita-te sub capac si trimite, prin sms, cuvantul descoperit acolo! Poti castiga un kilogram de praf de pe toba!"
Nimic interesant... Iar pierduse stirile. Ce mai conta, oricum cine il mai ia in serios?
Alt post, alta reclama: "Mananca sanaaaatoooos! Cumpara cinci pungi de Otravonil!, descopera cartofiorul de aur si trimite codul de pe acesta, prin sms, si poti castiga unul dintre cele trei locuri de veci in cimitirul vesel si hi-tech!"
"Ce tampenie" - isi zise - "uite cum am obligat noi televiziunile sa dea avertismentele alea cu mancatul sanatos si astia... De fapt, cum sa mai vinzi in ziua de azi fara o promotie, fara sa te faci ca dai ceva inapoi consumatorului, fara sa-l momesti cu un mizilic si, de fapt, sa nu-i dai nimic?" Ce i-ar mai placea si lui niste promotii... Numai ca el nu e director de marketing si nici nu prea are nici ce sa vanda si nici ce premii sa dea. E-hee, sa fi fost sef la vreo multinationala, ce ar mai fi aruncat cu momeli in toate partile ca sa-i creasca vanzarile... Da' asa...
Parca ar fi mai bine sa se duca la culcare. Nu trecu mult si se cufunda adanc in somn, precum tara in datorii. Deodata, simti o lovitura puternica in moalele capului. Cum? Cum era posibil asa ceva? Ce faceau oamenii de la paza si protectie?
Chiar in clipa in care primele secvente din propria viata incepusera sa se deruleze pe repede-inainte, isi dadu seama ca, de fapt, nu simte niciun fel de durere. Fusese lucrat... subliminal. Nu, nu o mana criminala il lovise ci, ca de atatea ori, era o... idee. "Buna", desigur. Ce ar fi daca si statul ar face promotii? Dar la ce si cum? "Gata, evrika!" - ii canta corul de neuroni solicitati la maximum de nastrusnica idee. Statul tre' sa reduca evaziunea fiscala dar el insusi a tot marit taxele si impozitele asa ca la ce s-ar bucura tot cetateanu'? La primit bani, fireste! Deci, statul va da sau... se va face ca da premii in bani! Toti contribuabilii vor aduna bonurile fiscale iar Fiscul insusi ii va "premia" cu un anumit procent din ce au cheltuit. Genial, nu? Parca si vedea milioane de cetateni aruncandu-si colectiile de ziare, de reviste, de pachete de tigari, de sticle de bere, de timbre si carti postale pentru a face loc bonurilor fiscale. Vedea parinti si copii dand navala sa cumpere bibliorafturi, fisete, casete de valori in care sa-si tina comoara de bonuri. Dupa care, la sfarsit de an fiscal, vedea cum vine fiecare cetatean la Fisc cu bonurile in functie de cat de mult consumase. Vedea pensionari cu bonurile de paine-n dintii de plastic ai protezelor descompletate; vedea mame platite cu salariul minim pe economie cu bonurile de la scutece puse-n pungi de un leu vechi; vedea profesori ingramadind pe portbagajul trotinetei copilului bonurile de la rechizite; vedea contabili si avocati la volane de motostivuitoare, patroni cu duba de marfa si miliardari din top 300 sosind la Fisc cu... autotrenul... Ce sa mai... visul sau se-n firipeaza si se-ntinde vultureste/An de an evaziunea se-ngusteaza, nu sporeste/Iara incasarile se inalta an de an/Ban cu ban urmandu-i zborul, gologan dupa gologan... Cuprins de efuziune fiscala, se gandea chiar ca, dupa ce a pus impozit pe bonurile de masa, de cadouri, de vacanta, de inmormantare, ce ar fi sa puna impozit si pe bonurile fiscal! Nime'n lume nu se gandise la asa ceva!
La faza asta, nici macar somnul nu-l mai rabda pe aripile sale si omu' se trezi. Visase... Ce vis frumos! Ce conteaza ca ar fi practic imposibil sa dai norme de aplicare unei atari masuri? Ce conteaza ca nimeni nu ar mai crede si traznaia asta? A doua zi, la prima ora, va organiza o conferinta de presa si va anunta o noua masura... antievazionista... si de... combatere a crizei...
Alexandra Stanescu
