Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 


Cand au dat primii muguri ai codului galben, am mers la birou cu tramvaiul. Pana la metrou, de unde continuam calatoria prin subteran. N-am crezut vreodata ca viata poate fi atat de complexa in mijloacele de transport in comun. Ce safari in  Kenya, aici avem intreaga fauna posibila. Totul a inceput, evident, in prima zi, cand doamna care croseteaza la ghiseul de bilete mi-a explicat relaxata ca "n-am sa va dau restul". "Pai si eu ce fac doamna, merg fara bilet?" "Mergeti pana la a doua statie si cumparati de acolo". De atunci sunt clandestin in tramvai.

Primul lucru pe care l-am descoperit este ca tramvaiul pe care-l folosesc eu poate fi si casa pentru unii dintre cei mai putin fericiti. Asa ca in urmatoarele zile mi-am dezvoltat o tehnica aparte: incer sa nu ma urc pe usile pe care nu cobora nimeni. Este clar un loc care trebuie evitat si asta am simtit-o pe propriile mele nari. Apoi, pozitia mainilor. Cand stai in spatele cuiva, mai ales daca e femeie, in 80% dintre cazuri trebuie sa fii atent sa nu te misti prea brusc altfel imediat are impresia ca vrei sa o furi si isi trage poseta cat mai sub burta. Asta in cazul fericit, cand nu o primesti direct in cap. In plus, doamnele trecute de 65 de ani. N-am sa inteleg niciodata unde merg in grupuri atat de bine organizate la ora 08:00, insa o fac atat de bine incat blocheaza orice incercare de intrare, iesire sau miscare de orice fel. Asa ca singura solutie este sa zambesti si sa te gandesti la Murphy. Iar, daca tot suntem la acest capitol, in cazul in care ati reusit sa coborati aplicati neaparat deviza celor de la Johnny Walker, si anume "keep walking" daca nu vreti sa mergeti desculti prin zapada.

De fapt, subiectul "cum sa te porti in tramvai" merita chiar o carte separata si nu sunt convins ca nu s-a gandit inca cineva sa o scrie. Eu, din fericire, merg destul de putin cu acest minunant mijloc de transport in comun. Dupa cateva statii intru la metrou, unde dau peste acele domnisoare indragostite de bara de langa usa, carora trebuie sa le soptesc la ureche "Nu vreti sa avansam putin impreuna?" Dar despre asta data viitoare. Va marturisesc sincer ca abia astept sa vina vara. M-am hotarat sa merg pe jos cat mai mult posibil. O saptamana frumoasa!