Tags: editoriale, liviu plesoianu, comunicare, conflictul dintre generatii
In cadrul unei prea evident plictisitoare emisiuni
duminicale, un "bun-fin", "bun-fin" psiholog se straduia sa isi ostoiasca
intrucatva setea de banalitati perorand despre asa-zisele cauze "ontologice"
care ar sta la baza conflictului dintre generatii. Cum subiectul imi pare a fi,
altfel, destul de incitant, mi-am propus in cele ce urmeaza sa imi ostoiesc si
eu o sete. - De concret.
Lipsa de comunicare intre generatii isi are cu
siguranta o cauza in eroarea adultului de a confunda termenii "adolescent" si
"elev", de a-i considera ca acoperindu-se reciproc. Adolescentul nu poate fi
doar "elev". Complexul sau psiho-somatic inglobeaza "elevul" dar il si depaseste
enorm. Cu toate acestea, pentru parinti, pentru profesori el este aproape
intotdeauna - "elevul", copacul caruia i se porunceste sa-si pastreze o singura
creanga. Acest nefericit reductionism practicat de lumea adulta provoaca
ruptura, anuleaza din start comunicarea. Este, pentru adolescent, o enorma
frustrare sa fie diminuat, sa i se reduca vastul teritoriu fiintial la o singura
regiune.
Subtierea respectului aratat celor mai in varsta este
consecutiva pierderii increderii in capacitatea acestora de a-l respecta, de a-i
intelege si accepta intregul. Si atunci, nu devine astfel usor explicabil faptul
ca adolescentul adera la un grup, la o "gasca", preferand in chip evident
compania prietenilor celei a parintilor? Data fiind situatia mentionata, este
cum nu se poate mai firesc sa se indrepte catre cei care ii ghicesc si alte
calitati decat aceea de a fi elev.
Adolescenta este privita prea ades ca
un soi de boala, ori cel mai sigur ca o ploaie de vara - abundenta, nebuna, dar
scurta, trecatoare. "Iti va trece", - sunt cuvinte repetate obsesiv de care
ajung sa te doara timpanul si sufletul. Toate glasurile te asigura ca apele,
acum involburate, ti se vor mai linisti, ca patosul, prin maturizare, se va
dilua. Febra vietii nu e insa viciu adolescentin. Intocmai cum a-ti sechestra
pasiunea si entuziasmul la tangenta cu viata nu e o prea mare virtute a celui in
etate. In fapt, vulcanii adultului majoritar sunt stinsi. Iar oamenilor pe care
lava nu ii mai viziteaza li se pare firesc sa le interzica celor vii
fierberea.
Nu contextele sociale diferite, nu mentalitatile care se
schimba sunt, prin urmare, vinovate de conflict. Cauza trebuie cautata in inima
suferinda de frig a adultului. Daca, pe masura inaintarii in varsta, oamenii isi
pierd tot mai mult capacitatea de a se bucura, de a se entuziasma, de a se
aprinde, nu e din ratiuni ce-ar tine de firescul evolutiv. Verva sangelui e
intotdeauna o conditie sine-qua-non a vietii cu sens, a vietii traite ca
valoare.
Perioada adolescentei este perioada de gratie in viata fiecarui
om. Tot mustul e gratis si din belsug. Pe cand, adultul are nevoie de efort
pentru a si-l procura. Tocmai de aceea, a trai in proximitatea unui adolescent
ar trebui sa insemne bucuria contaminarii. A nu se savarsi deci crima odioasa de
a-i trece sangele in carantina, de a-i inchide pulsul intre
paranteze!
