Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: weekend, prietenie, comunicare, copii

Weekendul trecut, dupa un curs la care interesanta a fost doar prezenta colegilor mei, m-am vazut nevoita sa calatoresc cu trenul, ca sa-mi pot vedea copiii... In gara, ma hotarasc sa ma rasplatesc cu o nesanatoasa portie de cartofi prajiti si cu o inghetata cat casa.

Ma asez la o masa, cu nelipsitul carnetel in mana, incercand sa imi pun in ordine restantele pentru ziua de luni. Se aseaza langa mine un barbat cu un troller. Ma intreaba daca e liber, dar eu am mintea in poienita si il intreb: de ce e ciudat ca stau singura la masa?...

Omul repeta intrebarea derutat, eu ma distrez pe seama mea si-apoi se prezinta. Ne dam mana si vorbim nimicuri cateva minute. Cat este de simplu sa fii civilizat, prietenos si placut! Ce ne lipseste sa fim asa deschisi o data pe zi, o data pe an sau macar o data in viata?

Daca am inceta sa fim asa de suspiciosi, asa de atenti cu pretioasa nostra persoana, asa de incruntati si de preocupati de imaginea noastra, poate ca ne-am lipi mai multe zambete pe suflet.

I-am scris domnului care m-a facut sa rad si pe care l-am facut sa rada, adresa blogului si i-am spus ca voi scrie despre el. De fapt nu am scris despre el, ci am scris despre fiecare dintre noi...

M-am urcat in tren cu o dispozitie diferita doar pentru ca am interactionat cu acest necunoscut. Desigur, am calatorit o ora si jumatate in compartiment cu 7 persoane carora, parca, le-a murit simultan pisica. Nu poti sa le ai pe toate...

Liliana Grigore

"Stenograma Seminariilor de Contabilitate" -