Tags: romania, constitutie, lege
De 20 de ani, in Romania, cohortele de conducatori nu reusesc stabilizarea legislatiei. Cand ajunge la butoane, fiecare demnitar, fiecare prim-ministru si fiecare ministru se simte dator sa interpreteze la doua maini cate o... fuga a schimbarii.
Un loc aparte incepe sa-l joace piesa intitulata... asumarea raspunderii. Prim-ministri... ies (cum se zice acum) cu declaratii care mai de care mai solemne. Cu mandria unui kamikaze care a hotarat sa-si dea viata pentru patrie si imparat, ne spun ca isi asuma raspunderea pentru legea X sau Y... sau pentru complexul/pachetul XYZ.
Asta in conditiile in care, daca ar avea gura sa strige, a noastra Constitutie ar fi tot timpul cu bojocii inflamati in duet cu perfect legal adoptata/votata de catre Parlamentul Romaniei lege a majorarii cu 50% a salariilor profesorilor...
In Romania, a raspuns, vreodata, cineva pentru ceva? Au raspuns asa-zisele staruri locale care au provocat accidente de circulatie grave sau au condus fara permis? Ambele fapte pe-na-le! Dupa ce li s-a cantat, evident la televizor, balada intocmirii de dosare penale, la o luna-doua dupa, se plimbau bine-merci la volanele automobilelor pe care si le cumpara pentru ca nu platesc niciun fel de dari catre stat.
La fel e si cu... vladicile. A raspuns cineva pentru ca nu sunt autostrazi, pentru ca nu se face educatie, pentru ca pompos numitul sistem de sanatate are toate bolile pamantului? A raspuns cineva pentru ca a votat nepoata la butonul matusii alese? Nu!
S'atunci cine si de ce s-ar entuziasma pentru solemn anuntata asumare cand ea nu este altceva decat o noua incercare de... asomare a raspunderii?
Alexandra Stanescu
