Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: inima, cetatea craiului

De data asta e groasa rau de tot... Poticarasul mi-o zis: "Leacuri la inima nu-s! Decat cutitul, in cazul tau!"  Mi-a mai dat ragaz vreo 2 luni, dupa care, gata! Sus, pe masa de operatie!

Ca, de! M-am gandit: cum sa fiu eu originala la cea de-a... "n"-a aniversare? Orice femeie trecuta de 45 de ani se duce cu gandul la un cadou de genul - un lifting, niste silicoane, ceva... Numai eu m-am gandit sa-mi reconstruiesc coronarienele lezate!

Am lasat in urma portile spitalului. Ametita. La propriu. Cu hemoglobina sub 9 si gandurile avalansa, am plecat spre casa. Ce ma fac? Cum ii spun mamei? De unde bani? Cum ramane cu copilul? Cu ultimul lui an de liceu? Daca mi se intampla ceva? Patetic, dar real! (aici cineva va cere un un pachet de batiste!) Toate ti se bulucesc in cap si se mai mira cineva ca iti vine rau pe strada.

"Fii barbata, Zoe!" imi spun, dar cum pe mine nu ma cheama Zoe, nu raspund la provocari. Cele cateva zile petrecute acasa, printre ai mei, nu reusesc sa-mi abata gandurile de la deadline. Ciudat... Un termen pe care-l folosesc zilnic la serviciu, imi taie acum viata in doua: inainte si dupa...

Desi concediul medical continua, prefer sa vin la serviciu. Aici, ma simt chiar mai bine decat acasa. In "pestera" mea de birou (max. 20 grade C!), printre cartile mele si inconjurata de atentia colegilor mei, chiar traiesc! Dupa cateva "pastile" de scris emotional marca "Liliana" deja mi-am revenit (Ce vreti? Am pierdut ultimile editoriale, fiind in spital, iar acolo nu m-au lasat cu laptop-ul!). O fuga prin Piatra Craiului cu randurile lui Florin si am inviat!

Azi am uitat total de aspenter sau tertensiv... Or fi auzit medicii de terapia asta? Terapia inimii prin cuvant...

Catalina Dumitrascu

*** Aveti acum la dispozitie un ghid complet si practic de utilizare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006.