Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: andrei plesu, viata, sensul vietii

1. O viata in cuprinsul careia intrebarea cu privire la sensul vietii nu survine niciodata e o viata fara sens autonom. Viata tinde să aiba sens, deindată ce iti pui problema sensului ei. Sau: a reflecta asupra sensului vietii poate fi, in sine, un sens de viata.

2. Intrebarea cu privire la sensul vietii nu trebuie sa se substituie faptului de a trai. Ea trebuie sa insoteasca existenta, nu sa o suspende. Cu alte cuvinte, intrebarea cu privire la sensul vietii nu trebuie sa devina singurul continut de viata al celui care si-o pune. Fara intrebarea cu privire la sensul vietii, viata devine un fapt statistic. Daca insa intrebarea devine inflationara, viata devine o subspecie a stuporii.

3. Daca, prin absurd, un geniu, un sfant sau un zeu ar face o afirmatie generala cu privire la sensul vietii (o propozitie asertotica, univoca, de tipul "Sensul vietii este X"), ceea ce ar urma ar fi moartea termica a sufletelor. S-ar ajunge la retetar si directiva. Nu ne-ar ramane decat executia mecanica, stahanovismul etic, inregimentarea. Toti am porni in turma catre un sens comun, fara mister si fara chip. Nu exista sens de viata colectiv.

Citi mai departe in Dilema

de Andrei Plesu