Tags: editoriale, liliana grigore
Am stat pe ganduri (mai mult timp decat as fi in stare sa recunosc), asteptand sa-mi treaca prin minte o idee despre care sa scriu, suficient de inteligenta si de atragatoare ca sa va distrag atentia...
Si-am stat... Si-am stat...
Si-as mai fi stat si acum, daca nu mi s-ar fi parut ca se duce din mine ceva. Insesizabil, iremediabil si iminent. Se duce spre uitare si spre nicaieri.
Nu las asta sa se-ntample si va povestesc: diminetile pot fi minunat de speciale, uneori. Probabil ca undeva, candva, ajung speciale pentru ca meritam si pentru ca ne-am straduit in subconstient sa fie asa.
Iata dimineata mea speciala: dupa targuieli fara sfarsit, cei doi (dintre cei trei) barbati din viata mea au reusit sa-si arunce hainele pe ei. Mai cu spatele-n fata, mai pe dos, mai cu negocieri la culoarea ciorapilor, dar s-au imbracat singuri...
Dupa care, exact cand incercam sa nu ma enervez ca unul si-a innodat sireturile, iar celuilalt ii arde de povesti legate de ziua precedenta de la gradinita (in baie – si nu insist, e prea delicat...), dupa toate acestea, spun, fiul meu cel mare imi cere o bucatica de hartie pentru ca vrea sa scrie ceva... Eu imi continui alergarea prin casa, ii dau neglijent si hartiuta ca sa elimin alte conflicte, in timp ce il ajut pe celalalt sa paraseasca decent baia...
Premiul meu pentru aceasta dimineata obisnuita - a carei frumusete uitasem sa o sesizez - a fost biletelul pe care l-am primit, cu literele chinuite, scrise de un baietel de 7 ani, la ora 8 dimineata: "VA IUBESC MAMI SI TATI". Copilul acesta ne-a pregatit instinctiv o particica din el, s-o avem sub ochi toata ziua...
Dimineata aceasta am sufletul minunat de plin si mi-e tare drag sa va pot spune asta intre prieteni, aici, pe www.alt-fel.ro...
