Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: editoriale, liliana grigore

Am stat pe ganduri (mai mult timp decat as fi in stare sa recunosc), asteptand sa-mi treaca prin minte o idee despre care sa scriu, suficient de inteligenta si de atragatoare ca sa va distrag atentia...

Si-am stat... Si-am stat... Si-as mai fi stat si acum, daca nu mi s-ar fi parut ca se duce din mine ceva. Insesizabil, iremediabil si iminent. Se duce spre uitare si spre nicaieri.

Nu las asta sa se-ntample si va povestesc: diminetile pot fi minunat de speciale, uneori. Probabil ca undeva, candva, ajung speciale pentru ca meritam si pentru ca ne-am straduit in subconstient sa fie asa.

Iata dimineata mea speciala: dupa targuieli fara sfarsit, cei doi (dintre cei trei) barbati din viata mea au reusit sa-si arunce hainele pe ei. Mai cu spatele-n fata, mai pe dos, mai cu negocieri la culoarea ciorapilor, dar s-au imbracat singuri...

Dupa care, exact cand incercam sa nu ma enervez ca unul si-a innodat sireturile, iar celuilalt ii arde de povesti legate de ziua precedenta de la gradinita (in baie si nu insist, e prea delicat...), dupa toate acestea, spun, fiul meu cel mare imi cere o bucatica de hartie pentru ca vrea sa scrie ceva... Eu imi continui alergarea prin casa, ii dau neglijent si hartiuta ca sa elimin alte conflicte, in timp ce il ajut pe celalalt sa paraseasca decent baia...

Premiul meu pentru aceasta dimineata obisnuita - a carei frumusete uitasem sa o sesizez - a fost biletelul pe care l-am primit, cu literele chinuite, scrise de un baietel de 7 ani, la ora 8 dimineata: "VA IUBESC MAMI SI TATI". Copilul acesta ne-a pregatit instinctiv o particica din el, s-o avem sub ochi toata ziua...

Dimineata aceasta am sufletul minunat de plin si mi-e tare drag sa va pot spune asta intre prieteni, aici, pe www.alt-fel.ro...