Am inceput si abandonat multe editoriale in aceasta scurta vacanta. Majoritatea aveau ca tema discrepanta majora dintre promisiunile electorale si ceea ce se infaptuieste acum, dupa ce stimabilii s-au vazut cu sacii in caruta. Este posibil, de pilda, sa nu fiti la curent cu un amanunt ilustrativ, pe care il cunosc cat se poate de bine, in schimb, toti jurnalistii: daca inainte de alegeri politicienii aflati acum la putere raspundeau prompt la telefon si ii cautau ei insisi, cu mult zel, pe ziaristi, in prezent ei nu mai catadicsesc sa raspunda la apeluri. De buna seama, sunt foarte ocupati cu? tara!

Alte editoriale aveau ca tema razboiul din Fasia Gaza. Razboi in care, propagandei de ar fi sa-i dam crezare, doar alb si negru lupta-n departare. ?La fel ca in Irak. ?La fel ca in Afganistan. ?La fel ca in Kosovo.

Dar nu se cuvine sa incep anul prin a scrie despre astfel de lucruri. In ?noul an?, un lucru, din pacate, este cert: razboaie vor mai fi, foamete va mai fi, iar violenta va mai dainui. Asa ca vom avea nenumarate triste ocazii sa vorbim despre asa ceva. Acum insa, la inceput de 2009, tot ceea ce vreau sa va spun, din tot sufletul, este ca daca va bucurati mai mult de intoarcerea la serviciu decat va intristati de timpul iarasi putin pe care il veti petrece cu cei dragi, inseamna ca aveti o problema.

Am cunoscut multi oameni si am experimentat multe. Iar ce pot sa spun cu siguranta este ca cei mai pretiosi oameni pe care i-am intalnit pana acum, pretiosi cu adevarat si nu in sens peiorativ, sunt ? cu totii ? oameni care iubesc, oameni pasionali, oameni care ard precum niste ruguri de iubire. Oameni care ? da! ? se consuma precum niste lumanari, dar oameni care lumineaza, de asemenea, precum niste lumanari. Oameni care plang si oameni care rad, deopotriva de total, din profunzimile fiintei lor.

Este minunat sa fii pasionat de meseria ta, de ceea ce faci la serviciu. Pana la urma, este o mare parte din tine si o mare parte din viata ta, la modul propriu, cronologic! Asa ca e de neiertat sa nu faci ceea ce te simti nascut a fi facand. De neiertat si prea pacat! ?Insa!

?Insa dorinta nebuna de a petrece cat mai mult timp cu oamenii pe care ii iubesti, dorinta nebuna de a-i avea pe toti alaturi, laolalta, dorinta nebuna de a rade, a bea un vin bun si a te veseli alaturi de ei, de a trai, altfel spus, la maximum minutele de zbierat la zei de putine ale vietii tale ? dorinta asta e semn de sanatate a sufletului. Este si motivul, unicul motiv in multe dintre momentele-cheie ale vietii mele pentru care nu am plecat din tara. Unde sa te duci cand toti cei pe care ii iubesti sunt aici? Unde sa te duci si, mai ales, de ce? Mai multi bani, mai multa civilizatie, mai mult public, mai putin? suflet.

Va doresc sa va indepliniti, in 2009, cat mai multe dintre cele mai indraznete 10 dorinte!

Sursa: www.liviuplesoianu.ro