Tags: dragoste, femeie, barbat, relatie, mister
La inceputurile ei, dragostea este, intr-adevar, oarba. Pe
jumatate oarba. Pe jumatate, pentru ca ti se intampla mereu, inevitabil, sa te
indragostesti de o singura emisfera.
Nici nu se poate altfel. Nu te poti indragosti de un om care nu iti place.
Intotdeauna se intampla la fel: te indragostesti de o persoana care, printr-un
"ce" necunoscut, te atrage magnetic. Daca atractia e reciproca si
legatura se creeaza, urmeaza "luna de miere", care intotdeauna
dureaza fix atat cat tine si atractia. Dar cine poate consuma la infinit
doar miere, si, mai ales, cine poarta-n sine-atatia stupi!? E firesc ca, mai
devreme sau mai tarziu, fascinatia initiala sa se mai dilueze. Ceea ce inainte
reprezenta misterul terenului neexplorat, acum ti-ai integrat deja, e parte din
tine, e ceva ce "cunosti", ceva digerat. Orice mister digerat
inceteaza a mai fi un mister.
Urmeaza apoi ? dramatica, de cele mai multe ori ? intalnirea cu celalalt el (ori
cu cealalta ea). Incepi sa observi din ce in ce mai mult si mai des si cealalta
emisfera, pe care nici n-o banuiai. Poate ca nici el(ea) n-o banuia. Poate ca
tu ai fost pur si simplu poarta prin care ceva lui insusi necunoscut a iesit la
suprafata. Sau poate isi cunostea indeaproape "partea intunecata a
lunii", dar nu a lasat la vedere decat ceea ce ochii tai vroiau sa vada.
Si nu trebuie condamnat. Ti s-a ascuns pe jumatate pentru ca te dorea. Precum
si tu il doreai, ascunzandu-te pe jumatate. Si nici macar nu va dadeati seama
ca va ascundeati. Era o involuntara si inconstienta joaca "de-a v-ati
ascunselea". Dragostea lui te stimula sa dai tot ce ai mai bun in tine,
infloreai?.Dar cat poate sa tina acest joc? Doar pentru ca n-ai mai vrea sa
fie, cealalta emisfera a ta nu inceteaza sa existe.
Iar emisfera asta despre care vorbesc nu reprezinta in nici un caz partea ta
negativa. Nu e ceva static si dat pentru eternitate. Este vorba pur si simplu
despre ceea ce simti(intuiesti) tu ca i-ar displacea(la tine) celui(celei) de
care te-ai indragostit. Si cum, oricat de mult ne-am asemana, ramanem
iremediabil diferiti, ne plac si ne displac mereu alte lucruri si alte aspecte.
In consecinta, emisfera pe care o infatisezi si cea pe care o tii ascunsa sunt
mereu altele, mereu in schimbare. De aceea spun ca ceea ce ascunzi (sau uiti, intuitiv,
sa arati) nu e, cel putin la inceput, ceea ce consideri a fi partea ta
negativa, ci ceea ce crezi tu ca persoana de care te-ai indragostit intelege a
fi neplacut. Si uite-asa, ajungi pana la urma sa nici nu mai sti cine esti, cum
esti, cat esti. Te reduci mereu, te tai si te despici ? pentru a placea, pentru
a fi placuta. De aceea nu cred in a indemna o femeie "sa para"
misterioasa, pentru a avea succes inaintea "publicului" masculin. O
femeie care "pare" e o femeie care nu prea mai "e". Este o
femeie care nu se respecta indeajuns si care nu are suficienta incredere in
sine. O femeie nu are deloc nevoie sa mimeze misterul. Femeia este mister.
Chiar daca ar dori si tot nu ar putea sa se miste dintr-un loc in altul fara ca
misterul sa se miste o data cu ea. Problema este ca femeia ajunge sa nu mai
creada in misterul propriu(iar la obtinerea acestui rezultat, barbatii din
viata ei contribuie, din nefericire, cel mai mult). Si atunci se straduieste sa
"devina", sa "para" misterioasa.
Daca este sa vorbim despre libertatea femeii, atunci trebuie spus neaparat ca o
femeie libera, cu adevarat libera, este o femeie care nu incearca niciodata sa
para altceva decat este, care nu isi chinuie fiinta in permanenta, in fel si
chip, pentru a ajunge sa corespunda nu stiu carui tipar de feminitate, nu stiu
caror canoane estetice, morale si intelectuale inventate de cine stie ce idiot.
Nu spun ca a fi tu insati e un verb magic, care atrage barbatii precum becul
aprins ? tantarii. In mod normal, asa ar trebui sa fie. Deoarece atunci cand ai
curajul sa fii asa cum esti, sa te iubesti asa cum esti, radiezi o energie atat
de proaspata incat nu vad cui nu i-ar placea sa-ti fie-aproape. Problema este
insa ca nici barbatii nu prea mai au incredere in ei si tocmai de aceea, in general,
se tem de o femeie sigura pe ea, pe care nu pot s-o controleze. Atatea mii de
ani de dominatie, in toate formele uratului, a "masculului"
"puternic", cu un "intelect superior", asupra femeii au
lasat urme adanci. Barbatul are atat de inradacinate in subconstient dorinta si
tendinta de a domina, de a-si controla femeia la fiecare pas, incat va va fi
foarte greu sa-i scoateti asta din cap! Avand in vedere acestea, fiind tu
insati, nu ii vei atrage neaparat pe barbati. Dar daca ii vei atrage pe unii, atunci
sansele ca acestia sa fie oameni de calitate cresc foarte mult. Asa ca, daca
vreti, a fi tu insati poate functiona si ca excelent mijloc de selectie.
Nu ii vei selecta tu, ci se vor selecta
singuri. Pentru ca e al naibii de greu de suportat pentru un barbat care nu e
barbat o femeie care este femeie!
Mai vreau sa adaug ca nu trebuie sa cazi nici in capcana de a-ti dori sa fii tu
insati pentru a atrage barbati adevarati. Nu! Trebuie sa fii tu insati pentru
ca vrei pur si simplu asta. Atat. Restul sunt consecinte si adaosuri
colaterale. O femeie fericita este intotdeauna o femeie care se iubeste si se
accepta asa cum este ea, in vreme ce o femeie care vrea mereu sa se ajusteze in
functie de gusturile barbatilor, ori ale unui singur barbat(El!), nu are cum sa
ajunga vreodata sa fie multumita. Omul are atat de mult nevoie de libertate
incat, chiar daca ai cucerit un barbat, aratandu-te altfel decat esti in
realitate, tocmai din aceasta cauza, undeva, in adancurile nebanuit de-adanci
ale mintii si ale sufletului tau, vei porni deja sa il urasti.
?Uite ca nici nu mai stiu despre ce scriam la inceput! M-am lasat sedus de
misterul vostru. Asa se intampla ori de cate ori indraznesti sa te arunci in
oceanul care e femeia? uiti tot ceea ce vroiai sa spui si sa faci, tot ce esti,
tot ce-ai fi vrut sa fii? si te scufunzi? tot mai adanc?
