Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: soare, mare, pescarusi, nisip



Sfarsit de august torid. Inceput de zi caniculara. Ies pe balcon sa admir rasaritul. Desculta. Ca sa simt racoarea pietrei. Dar piatra , tradatoarea, pastreaza ceva din cele  treizeci si ceva de grade de ieri.

Soarele, abia trezit, isi desface manunchiul de raze si le arunca peste tot. La ora asta din an soseaua este goala! Cativa pescarusi se rotesc bezmetic in inaltimi. Sfasaie linistea diminetii cu tipatul lor ascutit. Si-or cauta marea...

Ma culcusesc in sezlong  pentru inca doua clipe de visare molateca. Inchid ochii si, o clipa, ma imaginez la malul marii. Am toate "reperele". Vad soarele rasarind dintre valuri pentru a-mi mangaia  usor obrazul rumenit de somn si parul ciufulit. Aud pescarusii cu aripi imense zburand razant  pe deasupra valurilor. Simt sub picioare caldura nisipului. Caci si piatra nisip va ajunge…  

In racoarea diminetii ma bucur de mica mea evadare. Unde mi-e muzica valurilor sparte de tarm? Dar gustul sarat al brizei?

Brusc, imi revine in nari mirosul marii simtit asta vara, pe plaja. Strang in mana o scoica ciudata cu valuri de sidef  tulburate de miscarea nelinistita a marii albastre, si verzi si azurii.
De unde a aparut? E scoica de pe lantul ce-l port la gat. Imaginea capata mai mult contrast, mai multa consistenta…

Brusc imi alearga prin sange toate senzatiile traite pe o plaja egeeana la ceas de ragaz... Soarele ca un zeu atotputernic rasarind din ape, stropii irizati, nisipul fin fugind grabit de sub talpile goale, albastrul ingemanat al cerului si al marii, semetia muntilor tasnind din spuma valurilor. Pisc si abis deopotriva!

Supletea albelor panze spintecand zarea, zborul inalt al zmeielor multicolore. Singuratatea umbrelelor stranse, in linistea amurgului incendiar. Si ritmul muzicii rasunand dintr-o taverna...

Si bucuria ce ne umple....
Si cerul instelat de-asupra noastra...

Un fin dar patrunzator miros de cafea ma aduce la realitate. E  timpul!
Am "fost" putin la mare. Marea de la etajul 8....